De ce?

De ce?

Aşa cum apa sapă-n piatră

Şi pic cu pic îşi face loc,

Aşa Îţi faci Tu loc, cu foc,

În inima mea speriată.

De ce mi-e frică? Să deschid?

Să intri Tu cu adevărul?

Să aflu care îmi e dorul?

... Căci am puterea să-Ţi închid ...

Mi-e teamă de-a Ta bucurie,

De pacea Ta, care nu pleacă?

De mila Ta, care nu seacă?

De-ntreaga Ta mărinimie?

De ce mai pot să mă-ndoiesc

Şi nu-Ţi deschid, spărgându-mi uşa?

De ce mai pot trăi aşa,

Când îmi doresc să Te iubesc?

Iar Tu-mi răspunzi: - Răbdare ai

Şi Crucea poart-o liniştit,

Mai ai ceva de pătimit,

Credinţă tare - încă n-ai...

Dar nu uita: Eu te veghez

Şi sunt cu tine-n suferinţă,

Îţi cresc încet a ta credinţă,

Şi-ţi dau al mântuirii miez.

Şi într-o zi, tu vei putea,

Să deschizi uşa - vei vedea ...

Autor: Prof. Religie Mirela Șova