cuvintele răsfrânte, licuricii din iarba sufletului meu
Cerbul Prin pădurile uitate Stă un cerb care mi-e frate. Nu mi-l știu, e prea departe, Cale lungă ne desparte. L-am văzut numai în vis, Când cărarea mi-a deschis; Stea din frunte-i mi-a trimis O rază de paradis. Iar eu, ce să-i dăruiesc? Tare-aș vrea...
Îngerii Îngerii nu dorm, Iar când nu zboară Stau foarte cuminți și ne păzesc, Ținându-și aripile unite, În formă de inimioară. În cumințenia lor, Ei ne iubesc zi de zi, Seară de seară, Într-o neîncetată creștere A înțelegerii Iubirii necondiționate. Cu...
Păpădii duhovnicești Semințele de bunătate Se zbat în gând și-apoi răsar, Firave lujere curate De fapte bune și de har. Unde se duc? În tot pământul, Acolo unde-și află loc, Spre inimi care-și iau avântul, Aprinse de cerescul foc. Nici nu-și închipuie...
Introvert Promoroacă. Ger. Dimineață de iarnă adevărată. Gând zgribulit. Și, deodată, se ivește Un bătrân grăbit, cu părul alb, Ținând în mână un trandafir, roșu aprins. Chipul încruntat Pare că nu a zâmbit niciodată. Și, totuși, zâmbetul lui e ascuns...
În mai – socul Iar socul își avea sorocul, Cuminte, căci își știe locul... Mai parfumat ca busuiocul, Se unduie precum norocul. Haină de nuntă, nepătată, Pentru cea mai frumoasă fată, Floarea de soc, înmiresmată, Mărinimoasă se arată. Și-i efemeră, și-i...
În mai – macii Fragili, în fusta transparentă, Fermi, în nuanța violentă, Misterioși prin somnul lor, În luna mai intră-n decor. Pândiți prin câmpuri ordonate, Mărginind căile ferate, Fac piruete de mărgean Când se răsfață în vreun lan. Tangourile delicate...
Bucurii de vacanță Am alergat prin livada Gătită cu cireși ca de Liturghie, Prin iarba netunsă Și m-am înfrățit cu fluturii, cu vântul, Cu razele de soare și cu păsările, Atât de tare, Încât m-am regăsit zâmbind, cu cireșe la urechi. Am salutat politicos...
Căutare Astăzi e ziua Când Cuvintele foșnesc îngrijorate: Cine ne mai citește, cine ne mai rostește, Pentru a ne duce mai departe? ...vorbe, vorbe prescurtate, prea destule, prea deșarte... Iar Cuvintele mărșăluiesc În greva tăcerii. Îi caută pe iubitorii...
„Ciobănaș” - pictor: Nicolae Grigorescu Cântă-mi! Cântă-mi, Doamne, în inimă, Cu fluierul Tău de Păstor! Numai Tu știi cântecul care mă liniștește, Ca să nu mă rătăcesc. Tu ești Nădejdea, Tu ești Mângâierea, Mi-e dor de cântecul Tău Nemaiauzit Neimaginabil...
În căutarea oglinzilor Asertiv de ceva vreme Nu mă mai încurc în fúrii Sufletul nu se mai teme Să se-nfățișeze lumii. Pășesc drept ca lumânarea, Flacăra se-nalță lin, Am răgaz s-adulmec zarea Și să îndrăznesc să vin. Ce-mi e mâine sau poimâine Când trăiesc...
Dialog matinal S-au așezat la coadă Cele patru anotimpuri, La ușa dormitorului meu. Eu dormeam. Nici măcar Nu-mi sunase alarma la ceas... Ele așteptau, întărâtate, să le Consiliez. Evident, mai întâi le-am refuzat politicos Și le-am izgonit, somnoros...
Prietenie Un fluture s-a împrietenit cu o boabă de rouă. Atât de limpede se oglindea în ea, Încât strălucea de frumusețe. A acoperit-o cu aripa lui, Să o ferească de soare. Picătura de rouă a rezistat Până-n amurg. Se încălzise sub aripa fluturelui Care-și...
Când nufărul va înflori... Când nufărul va înflori Și va zâmbi printre petale, În suflet va fi acea Zi, Când Îți aduc din „ale Tale”. Și dacă încă n-a ieșit Din apele cele ascunse, Mă voi pleca, cu gând smerit, Mângâind cele nepătrunse. Vei fi aici, vei...
Transformare Te-am închis Într-un sertar al sufletului, ascuns până și de mine. L-am pecetluit cu o bătaie de inimă. E un sertar mic, albastru, Cât un deceniu de amintiri. S-ar mai putea deschide curând, Doar dacă luminează din el imaginea surâsului tău...
În gluga lui Moș Crăciun În gluga lui Moș Crăciun Este un colind străbun. Stă ascuns din moși-strămoși, Pentru copilași frumoși. Este despre Domnul Scump, Care a venit în Trup, Lumea a îmbrățișat, Când steaua s-a arătat. Moș Crăciun s-a bucurat Și gluga...
Frig Printre inimi de gheață, Unde să te încălzești? Cu cine să poți vorbi, încât copacii să înfrunzească, Iar durerea să treacă? ...Între două răsuflări, chem numele Lui... Mi-a înghețat ochiul, și lacrima, și mâna. Dar merg, merg tot înainte, Să nu-mi...
Alone Se deschide un drum nou Printr-un lan de bumbac Rătăcit în mijlocul orașului. Tăcere. Pașii nesiguri sunt încărcați de bucurie. Merg, merg prin lanul de bumbac, Știind că el duce acasă. Fete în alb îl păzesc – și bumbacul, și drumul Iar eu pot merge...
Iarnă Tăcerea caselor are gust de scorțișoară. Și aromă de ceai. S-au ascuns până și fantomele, iar îngerii cern fulgii de zăpadă crocanți. E nebunie de alb la lumina lunii. Am gonit viscolul din mine, Iar afară e furtună de zăpadă. Unde ești? Te-ai pierdut...
Ascultă... Ascultă șoapta îngerului, Când se strecoară În urechea inimii. Ce-ți spune e numai Pentru tine, Pentru aici și acum. E o șoaptă din veșnicie, Care se va auzi cândva Mai puternic decât o trâmbiță. Dar atunci... vei învia. Dar atunci... voi învia....
Buchet de emoții M-a trezit azi o pasăre, În dimineața cea mai obișnuită Din lume. M-a uimit și mi-am dat seama... Că uitasem ce e uimirea. Pentru că, prin cântec ea vorbea. - Aceasta este pacea, spune ea, Să mergi prin viață Cântând Și să tresari La...
Rugăciune a celui ostenit Însiropează-mă cu raze de lună, Adună Gândurile mele risipite Din cele patru zări, Fii Tu Pasărea Care cântă în pieptul meu. Acoperă-mă Cu roua cerului, Ca să-mi odihnesc răsuflarea. Cum voi merge Printre șerpi și balauri, Fără...
Am auzit cântecul păsării unice Daniil Sandu Tudor Dimineaţa la ceasul rugăciunii, când pe ramuri stă încă proaspătă roua, am auzit lângă mine cântecul păsării unice. Iată! Se înalţă aşa de minunat, aşa de limpede şi răsună în atâta ecou încât pare că...
Mii și mii și mii de Mirela Șova Când voi învăța să înfloresc Și să aud foșnetul bobocului care se desface, Abia atunci Îți voi putea asculta tăcerea Ascunsă în mii și mii și mii de frumuseți-mângâieri, frumuseți-culori, frumuseți-cântece, frumuseți nenumite......
Fântâna mea de Mirela Șova Fântâna aceasta Nu seacă nicicând. Din ea înșfac apa Cea vie, plângând. E dor sau căință, Nu știu, nu mă-ntreb, E sete de Tine, Ca Pâine, ca Verb. Aici ești, acuma, Cu sete de mine, Fântâna iubirii Înspre nemurire. Oh, Pasăre,...
Prin Prin deșert, omul mergea Purtat de o cămilă. Împotriva căldurii, A vântului nisipos și a propriei împotriviri, omul mergea spre locul unde era nevoie de el și unde avea el nevoie să fie – iar cămila îl înțelegea, purtându-l neîntrerupt. Se opreau...
