Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Poezii / RALUCA - STEFANIA MIHAI

20 Juillet 2009, 14:49pm

Publié par Mirela

POEZII / RALUCA - ŞTEFANIA MIHAI


Despre noi

 

 

Lumina dimineţii e mai puţin plăcută
Când îmi amintesc că nu mai începem ziua în doi.
Poate dacă singurătatea nu ar vorbi acelaşi limbaj ca noi
Am fi mai puţin departe unul de celălalt
Şi am şti că o simplă îmbrăţişare ne-ar ucide demonii.
Mirosul cafelei nu mai este atât de puternic
De când ceştile noastre s-au spart în prăpastia acelei nopţi.
Poate dacă nu am fi uitat să strângem cioburile,
Nu am fi sângerat atât de tare
Încât să rănim şi cerul.
Gustul migdalelor nu-mi trezeşte nimic de când
Ai refuzat să-mi mai priveşti lumina.
Poate dacă ne-am urî mai puţin
Soarele nu ar mai sângera, iar norii şi-ar spune "adio".
Sunetele chitării nu mai cânta la fel
De când ne-am răzbunat rupându-i corzile.
Poate dacă nu am fi tăiat acea scenă,
Am fi salvat ce mai rămasese din universul nostru
Fragil de ireal.
Liniile din mâinile noastre s-au şters
De când am lăsat valurile să ne ascundă paşii.
Poate dacă nu mi-ai fi dat drumul,
În bătaia clipei de acum ţi-aş fi desenat pentru a mia oară,
Buzele, ochii, sprâncenele.... zâmbetul... încruntarea...
Marea nu mai este la fel de amară
De când ziua nu mai începe în doi,
Ci fiecare în singurătatea lui...
Poate dacă nu mi-ar fi atât de dor
Aş şti să surâd.... dar nu-mi mai amintesc....
Adu-mi aminte....

 

  

 

 

Uneori

 

 

Uneori femeile plâng a uitare
A dor pe care tu nu ai cum să-l simţi
A cuvinte albe arse în tăcere
A stafii care nu mor...
A linişte
A fericire
A secunde de uitare
A "si tu n'existais pas..."
A "închideţi ochii grei acum..."
A clipe de rătăcire
A..... tine
A noi...
A...... a uitare

 

  

 

 

Vis

 

  

Am visat oamenii de lut care nu rănesc,
care nu ştiu că există cuvinte ce zidesc sentimente
în nisip uscat.
Mi-am eliberat în infern făpturile fărămicioase
pe care le-am crezut demoni,
ş-am scrijelit cu sânge alb,
ferestrele căsuţei din mine.
Dar... am uitat că în amurg
albastrul ochilor mei
se pierde în griul mâinilor tale.
Am visat oamenii de lut pe care i-am ucis
cu îmbrăţişări...
Noapte, niciodată lumină în spatele umbrei mele..
 



Autor: Raluca-Ştefania Mihai


Commenter cet article