Pictura de icoane... in cuvinte

Pictură de icoane... în cuvinte

icon painting

Încep cu Aliluia,

Continui cu Aliluia,

Şi dintr-un „t" fac o cruce

Într-un colţ al odăii.

Citesc un acatist

Şi, parcă, se vede o mână.

Alung un gând vrăjmaş

Şi se zăreşte un ochi.

E Maica!

E Preasfânta!

E de Dumnezeu Născătoarea!

Îmi văd de treabă,

Ajutată de o mână

Şi privită de un ochi,

Şi..., undeva, în zi,

Uitând de icoana mea ocrotitoare,

Mă poticnesc.

Apare o lacrimă

O, nu, nu vreau ca icoana mea să plângă!

Mă ridic,

Mă rog de iertare

Şi văd cum se conturează

Întreaga icoană.

Maica are veşmânt albastru

Cu stele pe umeri de argint.

Iar în brațe...

Aici nu pot să privesc,

E învăluit în prea multă lumină,

Străluceşte de milă,

Mila Însăși, Pruncul coborât din Cer.

Icoana mea e gata,

Numai florile de la ea lipsesc,

Deocamdată.

În fiecare zi, apare câte o floare,

Mică, mare, boboc, ne-boboc,

Şi nu se mai ofilesc niciodată.

Nu eu am pictat icoana,

Să nu credeţi asta cumva,

S-a pictat din mila Fiului,

La rugămintea Maicii,

Pentru creştini.

 


Autor: Prof. Religie Mirela Șova