Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Revista "Insira-te, rugaciune...", selectii 3

29 Août 2008, 20:53pm

Publié par Mirela

Revista "Înșiră-te, rugăciune..." - selecții 3

(școala cu clasele I-VIII nr. 3 "Nicolae Titulescu" - București)



Rugăciune către Preasfânta Treime

 


Din somn sculându-mă, mulţumesc Ţie, Preasfântă Treime, că pentru multă bunătatea Ta şi pentru îndelungă-răbdarea Ta nu te-ai mâniat pe mine, leneşul şi păcătosul, nici nu m-ai pierdut cu fărădelegile mele, ci ai făcut iubire de oameni după obicei; şi întru deznădăjduire zăcând eu, m-ai ridicat ca să mânec şi să slăvesc puterea Ta.

Deci, acum, luminează-mi ochii gândului, deschide-mi gura ca să mă învăţ cuvintele Tale, să înţeleg poruncile Tale, să fac voia Ta, să-Ţi cânt întru mărturisirea inimii şi să laud Preasfânt numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.                

(Stroie Elena)

 


Despre Judecata de Apoi (2)


După arătarea Crucii, alt semn al judecăţii va fi trâmbiţa, glasul trâmbiţei de apoi. Dar fac întrebare unii dintre sfinţi: „Oare o trâmbiţă va fi?" Că apostolul zice că toţi ne vom schimba la glasul trâmbiţei de apoi, într-o clipeală a ochilor. Oare o trâmbiţă va fi?

Nu. Când auzi glasul trâmbiţei, este glasul lui Hristos. Iar când auzi că va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţe, aceste trâmbiţe vor fi purtate de milioane de îngeri. Care îngeri vor veni cu trâmbiţele acestea? Ne arată Sfântul Grigorie Teologul, şi anume: ceata începătoriilor sau a căpeteniilor. Aceştia sunt care păzesc acum hotarele împărăţiilor lumii. Fiindcă fiecare ţară are îngerul său, fiecare regiune are îngerul său, cum arată dumnezeieştii Părinţi. Aceşti îngeri care păzesc satele, oraşele, ţinuturile şi ţările sunt din ceata începătoriilor.

Cea mai de jos e ceata îngerilor, a doua e a arhanghelilor şi a treia e a începătoriilor. După cum stăpâniile ocârmuiesc  văzduhurile şi vânturile, aceştia păzesc hotarele limbilor. Este ceea ce a spus marele Prooroc Moise: „Şi au pus hotarele ţărilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu."

Dar nu numai fiecare ţară şi oraş şi sat are îngerul ei, ci şi fiecare om are câte un înger păzitor de la dumnezeiescul Botez. Aceasta este cinstirea cea mai mare a creştinismului! Popoarele păgâne de-abia au câte un înger păzitor la fiecare sat şi oraş, iar la creştinii ortodocşi fiecare are îngerul său păzitor.


Ce vor face aceşti îngeri la judecată? Vor suna cu trâmbiţe de aur. Şi auzi ce spune Sfântul Grigorie Teologul în „Cuvânt la Judecata de Apoi": „Ce trâmbiţe vor fi acelea care vor spinteca văzduhurile, vor despărţi stihiile, vor deschide mormintele, vor sfărâma porţile iadului, vor deschide deasupra porţile cerului? Atâta cutremur va fi, încât se va clătina pământul ca o frunză, când vor începe aceste trâmbiţe. Toate popoarele vor fi atunci în mare spaimă şi, de ar putea să mai moară atunci, ar muri de mii de ori de glasul cel jalnic al trâmbiţelor. Şi când vor suna aceste trâmbiţe, gândiţi-vă, se vor deschide mormintele de la începutul zidirii lumii, de când a murit primul om, până astăzi; şi la glasul acestor trâmbiţe Duhul Sfânt va veni să învie pe toţi oamenii de la începutul zidirii lumii."

Corpul omului este făcut din cele patru stihii: din pământ, din apă, din aer şi din foc. La Judecata de Apoi, într-o clipeală a ochilor se vor preface trupurile noastre înapoi în aceste patru elemente din care au fost făcute, cât am trăit pe pământ. Aceste trâmbiţe, când vor suna, vor scula toate popoarele de la zidirea lumii pe pământ şi toţi oamenii vor fi răpiţi în văzduh, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, şi vor sta întru întâmpinarea Domnului, că pământul nu-i va încăpea, de-ar fi cât furnicile de mici. De aceea vor sta în văzduh, iar tronul judecăţii va sta deasupra Văii Plângerii.

Cei care aţi fost la Ierusalim, ştiţi că Valea Ghetsimani este la Răsărit de Ierusalim, numită şi Valea Plângerii sau Valea lui Iosafat, pe unde curge pârâul cedrilor. Deasupra aceleiaşi văi şi a Muntelui Eleon va sta, în văzduh, tronul Mântuitorului. Iar văzduhul şi tot pământul vor fi pline de îngeri şi de oameni înviaţi, de sufletele drepţilor adunate la dreapta Judecată.

Atunci când vor suna trâmbiţele acestea, nu vor avea putere să sune numai în jos, ci şi în sus. Odată cu deschiderea iadului, odată cu deschiderea cerurilor, vor chema nu numai sufletele oamenilor la judecată, ci şi pe toţi diavolii care nu au număr, toate duhurile le vor scoate din iad şi le vor chema la judecată, să dea seama de ce nu s-au supus poruncii Ziditorului şi de ce au înşelat lumea atâtea mii de ani şi de ce i-au îndemnat pe oameni să facă rău.
(culeasă de Mitrea Alina)



Cult şi cultură


Din cultul religios derivă cultura. Omul cult, în adevăratul sens al cuvântului, e omul cultivat din punct de vedere spiritual. În cazul culturii laice, e nevoie de un dascăl şi de studiu temeinic. La fel şi în viaţa duhovnicească: e nevoie de un părinte cunoscător întru ale Duhului şi de lectură aleasă.

 

Cuvântul e energie, nu e simplă informaţie. Cuvântul poate fi împărtăşire de viaţă veşnică. Cultura e orice cultivăm: şi cultivarea pământului, şi a păcatului. Dumnezeu ne cheamă să cultivăm în noi cele ce sunt ale vieţii. Dumnezeu ne invită să-L facem cultura noastră.

Cultura Bisericii nu constă în informaţie, ci în împărtăşirea de Dumnezeu, în descoperirea adâncurilor tainelor lui Dumnezeu. Ioan 10, 1-5. Cultivând în noi cuvântul lui Dumnezeu (mai întâi prin frică, prin respectarea poruncilor), ajungem la cultura Duhului.


Ascultarea cuvântului e în primul rând auzirea lui, nu împlinirea strictă a unei discipline. E o auzire şi un discernământ: discernem glasul Bunului Păstor de glasul străinului. Auzirea duce la făptuire, asta fiind cultura. Adică omul cultivă în el trăirea povăţuirilor auzite. Adam a cultivat cuvântul şarpelui şi a obţinut moartea. Cultivând cuvântul lui Dumnezeu (= sămânţa vieţii), cultivăm viaţa. (după Ierom. Rafail Noica - "Cultura Duhului")                                         

(Prof. Florian Ghiţă)

  

Judecata de Apoi (3)


Atunci se va împlini ceea ce spune proorocul David: „Chema-va cerul de sus şi pământul de jos, ca să aleagă pe poporul Său." Când auzi că va chema cerul, înseamnă toate puterile îngereşti, toţi îngerii din cer se vor coborî la glasul trâmbiţelor.

Şi când auzi că va chema pământul de jos, înseamnă toţi oamenii care sunt pe pământ şi toate duhurile din iad - vor fi chemate în văzduh să dea seama de răutatea lor. Atunci Hristos va despărţi pe cei drepţi de cei păcătoşi, precum desparte păstorul oile de capre; şi vor merge cei ce au făcut bune în viaţa veşnică, iar cei ce au făcut cele rele, întru munca şi osânda veşnică.

Dar, fraţii mei, când va suna trâmbiţa judecăţii şi milioane de trâmbiţe vor învia pe toţi oamenii, oare aşa o să înviem şi noi, cum suntem acum şi cum murim? Cutare om sau cutare femeie aşa va învia? Doamne fereşte! La judecată nu este vârstă şi nu este materie pe care o poţi vedea, ci toţi vor învia la vârsta de treizeci de ani. Nu mai este copil şi bătrân, ci vârsta pe care a avut-o Mântuitorul la botez. Toţi vor fi de treizeci de ani.

Afară de asta, să ştiţi, când vor învia miliardele şi miliardele de oameni, fiecare trup va străluci după cum i-au fost faptele. Iată, nici sufletele nu vor fi exact unul ca celălalt, ci după faptele lor. Cei ce vor fi păcătoşi, vor avea trupuri întunecate; cei care vor fi mai păcătoşi, vor avea trupuri mai întunecate; şi alţii vor fi ca diavolii de întunecaţi.

Iar cei buni vor fi albi, şi alţii foarte albi şi luminoşi. Că zice Sfântul Efrem Sirul: „După aşezarea cea din afară, la judecată se vor cunoaşte faptele omului."


Şi nu numai atât. Când vor întâmpina pe Domnul în văzduh, cei păcătoşi şi foarte răi nu vor merge în văzduh, ci vor rămâne pe pământ. Iar cei drepţi, după măsura dreptăţii, au să se ridice de la pământ. Unii au să fie la un metru de la pământ, alţii, de o sută de metri, alţii - de o mie, alţii - în nori, după fapte. De aici are să se cunoască dreptatea lui Dumnezeu. Te-a atras pământul? Ai slujit pământului în lumea aceasta? De aceea stai pe pământ, ca de acolo să mergi în iad. Iar cei drepţi, de s-au ridicat o palmă de la pământ, în vecii vecilor tot în sus vor merge. „Merge-vor din putere în putere", cum aţi auzit că spune Proorocul David, din slavă în slavă spre Dumnezeu, Care n-are margini. Că aceştia s-au învrednicit să zboare de la pământ.

Iar cei ce-au rămas pe pământ merg cu diavolii în jos, unde vor fi osândiţi. Aşa va fi judecata!

Trupurile pe care le vom primi la înviere nu mai au moarte, iar trupurile păcătoşilor vor arde în vecii vecilor şi nu se vor topi, căci nu mai sunt trupuri materiale ca acestea care se frig de o lumânare şi de un chibrit.

Ce fel de trupuri vom primi la judecată, auzim pe Sfântul Apostol Pavel, că zice: „Seamănă-se-va întru slăbiciune, scula-se-va întru putere." Trupul pe care îl primesc drepţii după judecată ştiţi câtă putere are? Poate clătina lumea toată ca pe un măr; poate muta munţii din loc, poate birui toate oştirile lumii numai cu ameninţarea. Atâta putere au să aibă drepţii.


Trupurile drepţilor vor fi mult mai strălucitoare decât soarele, cum spune Mântuitorul. „Atunci drepţii vor străluci ca soarele întru împărăţia Tatălui Meu." Ia închipuiţi-vă acum, dacă ar fi la amiază şi ai vedea soarele pe cer, şi ai mai vedea un soare, şi ai mai vedea o sută de sori, şi mai vedea o mie de sori, atunci de groază n-ai şti unde să te duci. Mori de frică! Dar când vor veni milioane de drepţi şi vor străluci mai tare decât soarele, ce lumină va fi atunci? Ce spaimă, ce minune mare va înconjura tot pământul, când vor vedea atâta slavă a drepţilor?

Aşa vor fi drepţii la judecată, cu slavă mai mare decât soarele. Între aceştia, cel mai mult vor străluci sfinţii din cer: Apostolii, Proorocii, Mucenicii, Cuvioşii; toţi călugării, care au dus viaţă îngerească pe pământ; păstorii de suflete, care au păstorit bine turma lui Hristos; cei ce au postit şi s-au rugat cu inima curată; mamele cu copii, pe care i-au crescut în frica lui Dumnezeu; copiii nevinovaţi, cei ce s-au nevoit în feciorie şi cuminţenie, cei ce au fost milostivi, smeriţi, blânzi, cei ce au iubit pe Hristos şi Biserica Lui şi au trăit în sfinţenie.

Trupurile duhovniceşti cu care vor învia drepţii sunt ca trupurile îngereşti, nemuritoare, luminoase şi pot să meargă mai repede decât razele fulgerelor.


Aşa va fi şi sufletul nostru, după ce iese din trup. Că zice proorocul Iezechiel: „Alerga-vor, Doamne, în grabă sufletele drepţilor şi mai repede ca razele fulgerelor se vor întoarce la Tine." Credeţi că sufletul, după ce iese din trup, merge aşa cum mergem noi? Mai repede ca fulgerul merge, că tot aşa de repede merge şi îngerul. Poate înconjura lumea, cât ai clipi din ochi.

Trupurile drepţilor, după înviere, au însuşiri îngereşti: nu mai mor, nu mai îmbătrânesc, nu au dureri, nu le trebuie mâncare, nu se pot tăia de sabie, nu se ard în foc, nu se îmbolnăvesc, nu se mai pot ţine de lacăte, trec prin uşile încuiate, cum a trecut Mântuitorul după înviere. Aceste trupuri stricăcioase, devin nestricăcioase prin înviere.

Astfel că drepţii vor primi aceste patru daruri la înviere: nestricăciunea, cinstea, puterea duhovnicească şi slava.

Rugaţi-vă mai mult îngerului păzitor, căci el vă însoţeşte toată viaţa, de la botez până la moarte, iar la judecată cere milă pentru sufletul pe care l-a păzit!                                  
(culeasă de Mitrea Alina)



Rugăciune către Maica Domnului


Prea Curată şi binecuvântată de Dumnezeu Născătoare Marie, Maica cea bună a Bunului Împărat, varsă mila Fiului tău şi Dumnezeului nostru spre pătimaşul meu suflet şi cu rugăciunile tale mă îndreptează spre fapte bune, ca cealaltă vreme a vieţii mele fără de prihană să o trec şi prin tine raiul să dobândesc, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, una curată şi binecuvântată.


Sfaturi duhovniceşti


Hristos nu vrea ca tu să porţi vreunui om ură sau supărare sau mânie, sau să ţii minte răul în niciun chip şi pentru niciun lucru vremelnic.

Aceasta o strigă cele patru Evanghelii.

Hristos este Mântuitorul lumii întregi şi a dăruit oamenilor pocăinţa spre mântuire.

În ziua judecăţii ne va cere Dumnezeu să dăm socoteală pentru cuvinte, fapte şi gânduri.    

(de la Rădulescu Ana-Maria)


Cântarea Părintelui Arsenie

Ne cheamă la sfinţenie

Părintele Arsenie.

Veniţi, veniţi, veniţi,

Şi crucea lui Hristos primiţi!

Veniţi acum să luăm darul

La mănăstirea Brâncoveanu;

Veniţi acum cât mai e vreme,

Ne cheamă Părintele Arsenie.


(compusă de studenţii de la Facultatea de Teologie din Sibiu)           

(Manea Diana)


Preasfântă Născătoare


Preasfântă Născătoare

A Domnului Hristos,

Cu multă bucurie

Noi Te slăvim frumos.

Biserică sfinţită

Şi Rai Dumnezeiesc,

Preasfântă Născătoare

A Domnului ceresc.

Ca zorii dimineţii,

Aşa te-ai arătat

Şi pe Stăpânul vieţii

În braţe L-ai purtat.

Du ruga noastră-n ceruri,

La Fiul tău iubit,

Şi spune-I, Maică Sfântă,

Că mult noi am greşit.

Doar roagă-L să ne ierte,

Aşa cum a iertat

Atâţia ce greşit-au

În lume cât au stat.

 (Covaci Loredana)


Extras din Sfânta Scriptură


Fiul meu, de vei primi poveţele mele si sfaturile mele de le vei păstra, 

Plecându-ţi urechea la înţelepciune şi înclinând inima ta spre buna chibzuială, 

Dacă vei chema prevederea şi spre buna-cugetare îţi vei îndrepta glasul tău, 

Dacă o vei căuta întocmai ca pe argint şi o vei săpa ca şi pe o comoară, 

Atunci vei pricepe temerea de Domnul şi vei dobândi cunoştinţa de Dumnezeu, 

Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui izvorăşte ştiinţa şi prevederea; 

El păstrează mântuirea pentru oamenii cei drepţi; El este scut pentru cei ce umblă în calea desăvârşirii;


El păzeşte căile dreptăţii şi pe cărarea celor cuvioşi ai Lui stă de veghe. 

Atunci tu vei înţelege dreptatea şi buna judecată, calea cea dreaptă şi toate potecile binelui.

Când înţelepciunea se va sui la inima ta şi ştiinţa va desfăta sufletul tău, 

Când buna chibzuială va veghea peste tine şi înţelegerea te va păzi, 

Atunci tu vei fi izbăvit de calea celui rău şi de omul care grăieşte minciuna, 

De cei ce părăsesc căile cele drepte, ca să umble pe drumuri întunecoase, 

De cei ce se bucură când fac rău şi se veselesc când umblă pe poteci întortocheate, 

Ale căror cărări sunt strâmbe şi rătăcesc pe căi piezişe. 

(Pildele lui Solomon, capitolul 2, versetele 1-15)

(de la Prof. Ghiţă Florian)


 

   
Prof. Religie Mirela Șova

Commenter cet article