Inima - cochilie

Inima – cochilie

Inima mea este

O cochilie de melc.

Cel mai bun ascunziș

Pentru retragerea din haos.

Mi-am adunat gândurile

În inimă

Iar ele s-au transformat

Într-o țesătură de rugăciune,

Cu fire de lumină.

S-au tors fuioare pâlpâitoare

Care s-au răspândit

În cele patru zări,

Înfășurând pământul

În binecuvântare.

Apoi s-au întors

În centrul inimii-cochilie,

Dând semn de împăcare

Cu întreaga fire, într-o îmbrățișare.

(Mirela Șova)