Postul Mare - Treapta XVI

Postul Mare. Treapta XVI

„În faţa unei astfel de neputinţe care pune stăpânire pe orice om, ce mai poate face acesta, din voinţa şi puterea lui, pentru mântuirea sufletului său? El nu-şi poate dobândi credinţa fără rugăciune, şi nici nu poate face nicio faptă bună fără ea. Ba chiar, la urma urmei, nu este în stare nici măcar să se roage cu adevărat. Ce-i rămâne, deci, lui de făcut? Ce mai poate face el din propria putere şi libertate ca să nu piară, ci ca să se mântuiască?...

Aşa cum în fiecare lucru este o calitate, Domnul a lăsat această însuşire numai în dependenţă de voinţa şi de darul Său. Şi, pentru ca să se arate mai limpede dependenţa omului de voia Sa şi ca să-l cufunde mai adânc în smerita cugetare, Domnul n-a lăsat pe seama voii şi puterii omeneşti decât cantitatea rugăciunii, poruncindu-i să se roage neîncetat, în orice vreme şi în orice loc, şi tocmai prin această înmulţire a rugăciunii se descoperă mijlocul tainic ce duce către dobândirea adevăratei rugăciuni; iar odată cu rugăciunea, vine şi credinţa şi împlinirea poruncilor şi mântuirea.

Aşadar, partea omului este cantitatea. Deasa rostire a rugăciunii îi este dată şi îi este lăsată în voia lui... Asta o învaţă şi Părinţii Bisericii. Sfântul Macarie cel Mare spune: A te ruga (des) atârnă de voia noastră, iar a te ruga cu adevărat este lucrarea Duhului."

(învăţături scrise de un duhovnic, în „Pelerinul rus")

Doamne,

Tu eşti aproape

Iisuse

Eu sunt departe

Hristoase

Dar vin

Fiul lui Dumnezeu

Vin?

Miluieşte-mă

Vin...

Pe mine

Vin!

Păcătosul. 



Autor: Prof. Religie Mirela Șova