Gardul... sau persoana?

Gardul... sau persoana?

     Acesta nu este un anunţ umanitar.
    O creştină are nevoie urgentă de operaţie în China, pentru a supravieţui unei boli chinuitoare. Caz real, la zi. O echipă de tineri medici (ceea ce înseamnă, fără venituri substanţiale) se implică. Caută sponsori, aleargă după întocmirea unui dosar stufos, intră în legătură cu cadrele medicale din China.
    Pe zi ce trece, boala acesteia se înrăutăţeşte. Dar strângerea banilor necesari merge greu. Costurile sunt multiple: operaţia în sine (se plăteşte în avans); biletele de avion dus-întors pentru două persoane (doamna nu se poate deplasa singură, are nevoie de însoţitor); bani pentru hrană - în spital aceasta nu se asigură, conform regulamentului din China; şi pentru recuperare, după operaţie (de la câteva luni până la un an)...
    Prin grija lui Dumnezeu şi a celor implicaţi, lucrurile se pun uşor-uşor, cap la cap. Bolnava însăşi reuşeşte să strângă o sumă în euro. Din păcate, membrii familiei hotărăsc ca toate economiile lor, inclusiv banii femeii, să meargă... la reparaţia gardului casei, în ideea că se vor face uşor rost de alţii... Aflată în dureri, atât fizice cât şi ... ale sufletului, văzând lipsa de înţelegere a celor apropiaţi - în antiteză cu implicarea celor străini ca rudenie, dar fraţi întru Hristos - bolnava cedează, îşi lasă familia să repare gardul.
     Telefoane, drumuri, e-mailuri, lacrimi, rugăminţi. Echipa de medici nu se lasă. Sufletul echipei, o doctoriţă internistă cu lărgime de inimă, reuşeşte cu mari eforturi, prin sponsorizări şi împrumut de la bănci, să achite în avans operaţia (care se va face în luna iunie, anul curent). Prin mila unui preot de mir (Dumnezeu să pomenească jertfa sa!), se achită şi un bilet de avion dus-întors, via Hangzhou. Mulţumită, iarăşi, unui mirean destoinic, s-a găsit însoţitorul care să aibă grijă de doamna bolnavă.
Ce a mai rămas? Calculaţi singuri: celălalt bilet de avion şi costurile pentru perioada de recuperare...
     Repet: acesta nu e un apel umanitar. E doar o întrebare: am ajuns vremurile când un gard e prioritar alinării suferinţei unei persoane? Creştina va fi ajutată, mai mult ca sigur, până la sfârşit. Echipa nu se lasă. Dar nu cu uşurinţă, ci cu efort susţinut. În fine..., ne-am întrista şi mai mult poate, dacă ar fi vorba, în loc de un gard al unei case, de gardul unei mânăstiri..., şi în loc de o creştină, să fie în discuţie o măicuţă dintr-o obşte. Cine ştie...?
     Doamne ajută să-i reuşească operaţia şi să se recupereze!
     „Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos! Drept aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul." (I Corinteni 15, 57-58)

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova