Concurent nr. 11 / Luminita Scotnotis / sectiunea POEZIE LAICA

10.07.2009

DORURI LA RĂSĂRIT
Ediţia a III-a, iunie - august 2009, secţiunea POEZIE LAICĂ

Concurent nr. 11, Luminiţa Scotnotis

Ultimul vis

Demult, copilul nimănui fiind,
rătăceam respiraţia cuvintelor,
în zei tăcuţi, cu priviri întunecate.
Gândeam aproape închinată
aşteptând călătorii clandestine
c-o metaforă izvorâtă din semne.
În şoaptă căutam, numărând stele,
şi-apăsat mai călcam peste Ducipal.
Îngerul copilăriei mele ridica Dunărea în braţe
vrăjind suspinul apelor.
Ciorile-şi rispeau nucile în scorbura secretelor
în schimbul viermilor din scoarţă.
Fugăream aripi de nor
în privirea copilului din mine.

Acum, fericirea o caut prin trestii
ca un greiere beteag de drum,
şi cânt neatingerea ei
răstignind vise pe steaua unui înger
căzut rob disperării.

Luminiţa Scotnotis (Tema "Hibrid")

Aproape tăcut

Se ivea doar urma suflului greu
cât un veac năruit.
Petalele crinilor albi
se scuturau amintind de nopţi înstelate.
Le aduna din priviri
împletindu-le-n ramă căruntă
când o singură stea
s-a ascuns tremurând lângă el.

Pe muchia celui mai aspru destin
a păşit atingând cărările cerului
c-un deget pe-un capăt
iar altul pe-albastru,
şi alb s-a făcut sacrificiul lui Digit.

Acolo, undeva, peste stele,
de mână cu ultimul vis
îşi deapănă somnul
fără de drum, sau gând,
visător prin gol de alb...

Luminiţa Scotnotis (Tema "Hibrid")

Drama marelui prisos

Aparţin unui regret găzduit de somn potent,
Însă nimeni nu-mi dă piept şi alerg un vis absent.

Rotunjind şovăitor, descleştându-mi gura-nchisă,
Mă opresc un ceas din zbor, chip pictat de-o mână-ntinsă.

Sunt ecou pierdut şi trupu-mi se resfiră-ntr-o baladă,
Iar din ochii mei căprui curg reproşuri în cascadă.

De-argint fire-mi curg credinţă peste-o stea din "Carul Mare"
Milă-mi e să-mi cert fiinţa pentru-acestă încercare.

Definit nedrept regret, găzduit de stări de chin,
M-au lăsat să fiu, ce-i drept, ca un cenzurat destin.

Sub icoana-nmugurită de-o sacră regenerare,
Răsăritu-mi cere mită, asfinţitu-mi dă o zare.

Mi-amintesc o vreme-n care, spuneam visului să tacă,
Acum nu mai am răbdare nici să-adorm prin gând să-mi treacă.

N-am ştiut nici eu, stupoare, cum mă-ndepărtam de floare,
Când mi se-arătau banale, atingeri, stări saline in uitare.

Luminiţa Scotnotis (Tema "Hibrid")

Organizator: Prof. Religie Mirela Șova