căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
DORURI LA RĂSĂRIT
Ediţia a III-a, iunie - august 2009, secţiunea POEZIE RELIGIOASĂ
Concurent nr. 32, Călin Buzatu
Îmi simt nesfârşitul aproape
Îl dibui pe cearcăn, pe suflu, pe pleoape, Furişat tiptil, ştrengăreşte, Din unghiuri închise si moarte Ascultă. Priveşte.
Bolnav de zenit şi înaltă trădare, A rămas tot în preajmă. Sfios, îmi aşteaptă Întâia întrebare.
Se joacă cu timpul. Secunda o rostogoleşte printre picioarele mele, Până ce ameţită, se prăbuşeşte, Râzând în hohote.
Mă învăluie blând, ca şi o undă Şi parcă ar vrea să-mi arate, Dar şi să ascundă,
Şăgalnicul tâlc al spaţiilor dintre cuvinte. |
Călin Buzatu, Tema "Eternitate" |
Dă-mi toiagu' Înluminate!
Să se sprijine trudita Inima, nefericita, Ce pofteşte nestemate.
Drege în fericire glasul! Ce păgân sădeşte bale, În adânc urmele Tale, Şi-ţi snopeşte-n limbă pasul.
Că orbitu-s-a văpaia, Patimi înnegrit-au calea Nesfârşitului cărare.
În urechi trâmbiţe îmi bate! De-ar putea surdul să audă, Ţipătul de chin şi trudă,
Al crucei crucită-n spate. |
Călin Buzatu, Tema "Chemări" |
VEDERE DIN BETANIA
Plânsului Lazăr i-a fost dat să se întoarcă Mai străin decât orice om. Pe căi fără umbre, Purtat a fost patru zile, Iar acum, Smuls din uitare, Priveşte aiurit în jur. Îşi pipăie trupul Ca pe o zdreanţă irosită, mâncată de vreme. S-a regăsit închis în el, dând dovada orbilor.
Cu degetele tremurânde, îşi desface pânza de pe picioare Lăsând mirosul morţii sale să îl învăluie.
Eşti tot tu oare, Lazăr? Întreabă trecătorii, iscoditori. Ţi-s ochii ca de gheaţă şi buzele împietrite. De ce taci? Ai dat ocol Edenului Ori ai ieşit din ghimpariţa beznei? Înviatule cel dintâi, vorbeşte-ne.
Printr-un suspin, Lazăr cuprinde toată durerea veacului Rupt în două. În colţul ochilor îi încolţesc
Seminţe de speranţă. |
Călin Buzatu, Tema "De dragul Sfinţilor" |