cuvintele răsfrânte, licuricii din iarba sufletului meu
Sfântului Cuvios Teodor, ucenicul Sfântului Pahomie
(16 mai)
Chemare la răbdare, desprins din astă lume,
Fu Teodor Sfinţitul, fără să vrea anume;
Când curge bogăţia în juru-i, el n-o simte,
Ci prea sărac se crede, la sine luând aminte.
Călugărit de tânăr, el caută un stareţ,
Ca să-l povăţuiască, încât cel pizmătareţ
Să nu-l poată învinge cu vreo momeală-ascunsă;
Aleargă rugăciunea-i la ceruri, iute dusă.
Pahomie vestitul pentru înţelepciune
E cel ce îl primeşte, cu drag, să îl îndrume;
Teodor străluceşte prin voia lui tăiată,
În cuget umilitul, cu inima curată.
Povăţuind, la rându-i, călugării din obşte,
Mucenicind cu gându-i, belşug de har primeşte,
Sfinţindu-se-n mireasma de sus a veşniciei,
Ce-n lume se coboară, a Domnului solie.
Şi nouă, celor care ne-nchinăm creştineşte,
Credinţă neclintită, Sfinte, ne mijloceşte,
Şi iartă-ne cuvântul împuţinat, sfielnic,
Ce astăzi îţi aducem, într-al versului sfeşnic...
Spre povestirea pe scurt a vieții Sfântului Teodor, click.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova