Voinicul cel cu cartea in mana nascut - in versuri

Voinicul cel cu cartea în mână născut

(povestea cu același titlu, de Petre Ispirescu, în versuri)

A fost odată

Un moş şi-o babă.

S-au rugat mult

Pentru un prunc.

După-ncercări

Şi căutări

Li s-a născut

Vrednic voinic.

Carte avea,

În mâini ţinea,

Nu o lăsa,

Nici când dormea.

Când a crescut,

Domnul a vrut

A-l ispiti,

Spre a-l mări.

A fost luat

Şi înălţat

Până-n văzduh

De un rău duh.

Apoi, căzut,

În hău, pierdut,

Cartea avea,

N-o-nstrăina.

A rătăcit,

Flămând, slăbit,

Și a găsit

Un loc vrăjit.

Aici a stat,

N-a ezitat,

Soaţă şi-a luat,

De împărat.

După un timp,

Dor de părinţi

L-a îmboldit

La drum, grăbit.

După trei ani

S-a-ntors în sat,

La cei bătrâni,

Le-a dat palat.

Al său inel,

De soaţă dat

I s-a furat

De un boier.

Apoi s-a-ntors

La doamna lui

El, Făt-Frumos,

Fără ai lui.

L-au ajutat

Trei lăutari

Cu puteri mari

În zbor l-au luat.

Şi s-a luptat

C-un împărat,

Ce jinduia

La soaţa sa.

El l-a învins

Şi a trăit

Prea fericit

Cât i-a fost scris...

L-a salvat cartea

Şi bunătatea!


Spre povestea "Voinicul cel cu cartea în mână născut", de Petre Ispirescu, repovestită, click aici.

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova