căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
DORURI LA RĂSĂRIT / NOSTALGIES AU
LEVANT
Concurentul nr. 6 / Concurrent no. 6
"Ideea de concurs mi s-a parut mereu excelenta de aceea va trimit cateva... o micuta parte din creatia mea... Synthia Albulescu." (
România)
Cătălina
Cătăline, Cătălin,
prin clepsidre curge vin
şi-ţi dau să-mi sorbi din condur
urma pasului sperjur,
mi-aşez sângele coroană
lutului ce-ţi curge-n rană,
cerului ce mă reneagă,
umbra de-a ta de-mi dezleagă
carnea-ntr-a ta de mi-o-ngroapă...
Apa morţilor îmi sapă
Calea Lactee-n femur
şi cearcănele-n azur,
când prin vis mi se arată
gura nemaisărutată,
lacrima fără prihană,
faţa nemaipământeană...
Pajule drag, Cătăline,
s-a îmbolnăvit de tine
plânsul meu nătâng...
Mă doare un ochi
sub pleoape străine,
dar sorb cu celălalt, teafăr,
pahare după pahare,
luceafăr după luceafăr !
Trandafiri în asfinţit
Mai stai cu mine
o sută de ani,
doar o sută
şi atât
sau mai bine
mai stai o viaţă,
numai o viaţă,
iar când
se apropie noaptea,
învaţă să arunci
trandafiri pe fereastră
înainte de fiecare asfinţit,
căci o floare
moare o singură dată,
dar eu
am murit
de sute de ori
în sute de vieţi!
Jurnal
Luni a fost ziua curcubeului
Şi l-am sărbătorit la palatul de-amurg.
Doamnele Zori, decoltate,
Împrăştiau parfum de Cale Lactee
Şi surâdeau purpuriu-cochet
Soarelui sosit din îndepărtatu-i burg.
El a urat tuturor lumină
Şi sărbătoritului mult, mult verde şi violet.
Marţi...Marţi am să mă duc la piaţă.
Am de cumpărat puţină Uitare,
Două pungi de Tăcere
Şi pentru desert...Priviri.
(Ce cozi interminabile la Aşteptare,
La Vise şi la Amintiri!)
Va trebui să plec foarte de dimineaţă.
În fiecare miercuri-zi de post şi rugăciuni-
Aceeaşi fată blondă
Întinde mâini mizere
Cerşind din poartă-n poartă
Viaţă pentru o soră ori pentru o bunică.
Eu scot din unghere
Icoane de tristeţe
Şi mă rog, patetică,
Să uit că nu cred în minuni.
Am să vin odată...
Vineri...sau chiar joi,
Să las la fereastra ta
Timpanele-n care se scutură şoapte,
Pletele ciopârţite de ploi,
O geană-ncărcată de noapte
- Fără lună, doar c-o singură stea -
Şi fruntea mea veşnic plecată.
Sâmbătă merg la vânătoare:
Am să prind atâtea clipe
Şi poveşti pentru copii,
Voi ucide plictiseli,
-Să le frig inima neagră
Pe cei mai negri tăciuni-
Voi însângera minciuni,
Prin crânguri albe de spaimă
Şi atâtea nostalgii,
Încât tolba mea de gânduri
Va fi neîncăpătoare.
Duminica e totdeauna foarte plăcut să mori.
De obicei spăl telefonul de cuvinte,
(Pe care le încui în şifonier,)
Îngrop buzele la răcoare, în pământ,
De glezne nu-mi pasă, le-arunc în cuier
Iar nările le agăţ sub fereastră la vânt
Şi trag peste mine sufletul, plapumă caldă,
să mă înveselesc.
Luni înviez din nou şi mă grăbesc
Să merg în vizită pe la Doamnele Zori.
Addenda la Castelul lui Kafka Şi pentru că se făcuse târziu, timpul intra pe o ureche şi pe cealaltă ieşea... oamenii se năşteau din argint viu, exilau sufletul în câte o stea moştenită din tată în fiu, uitau fericirea la masa de seară, la prânz o treceau la obiecte pierdute, mai bătrâni c-o întrebare, mai pustii cu o vară, bolnavi de tăceri şi de soare de vino şi du-te, de dacă şi vrut pe nevrute, nu mai ştiau nici să se sărute şi visele se umpleau de praf in sertare... Şi pentru că se făcuse târziu părinţii plecau să moară departe... dimineaţa irisul lor înflorea peste câmpuri şi mai găseai nopţile mamei, pe brânci, în începutul unui gest de-a se retrage-n fiu, şi mai treceau toţi orbii lumii în convoi, împleticindu-se-n marea beţie de a ajunge la castelul din mândra şi amara-mpărăţie ce-şi mută-n fiecare zi câte puţin hotarul departe, mai departe-n noi...
Răspunsul Admin. (Mirela) pentru Synthia - în afara concursului -
Prințesă-n stea închisă pe-un răsărit de noapte,
De raza cea promisă, ce gând mi te desparte?
"L'idée d'un concours, j'y pense toujours d'excellence, c'est pourquoi je vous envoie quelques... une petite partie de ma création ... Synthia Albulescu."
(Roumanie)
Catalina
Catalin, Catalin,
de sabliers coule vin
et j'te donne à boire de mon escarpin
l'empreinte du pied parjure,
je pose le sang comme couronne
à la glaise qui coule dans ta plaie,
au ciel qui me renie,
pour délier mon ombre de vous
pour ensevelir ma viande en votre...
L'eau des morts grave sur moi
La Voie Lactée dans le fémur
Et les cernes en azur,
Quand je vois comme en rêve
la bouche sans embrassade,
le pleur innocent,
la figure fantastique...
Mon cher page, Catalin,
il est tombé malade de vous
mes pleurs maladroits...
Un oeil me fait souffrir
Sous des paupières étrangers,
Mais je sirote avec l'autre, sain et sauf,
verres après verres,
Hypérion après Hypérion!
Roses en couchant
Reste avec moi
une centaine d'années,
seul un cent
et ainsi
ou mieux
séjour d'une vie,
seulement une vie
et quand
la nuit vient,
apprendre à jeter
des roses sur la fenêtre
avant chaque coucher de soleil,
car une fleur
meurt une fois,
mais je
je suis morte
des centaines de fois
dans des centaines de vies!
Journal
Lundi était la journée arc-en-ciel
Et nous avons célébré au palais du crépuscule.
Les Dames Aurore, décolletées
Dégagent des parfums de la Voie Lactée
Tout en souriant pourpré - coquet
Au Soleil arrivé de son bourg éloigné.
Il souhaite à tous lumière
Et au fêté beaucoup, beaucoup de violet et de vert.
Mardi... Mardi je vais aller au marché.
J'ai pour acheter un peu d'Oubli,
Deux sacs de Silence
Et pour le dessert... Regards.
(Que des queues interminables en attente,
Pour Rêves et Souvenirs!)
On doit aller le matin même.
Tous les mercredis, une journée de prière et de jeûne -
La même jeune fille blonde
Elle tend ses mains misérables
Elle mendie chez les portes
Pour la vie d'une soeur ou d'une grand-mère.
Je tire des encoignures
Icônes de tristesse
Et je prie, pathétique,
Pour oublier que je ne crois pas aux miracles.
Je viendrai jadis...
Vendredi... ou jeudi,
Pour laisser à ta fenêtre
Les tympans où il secoue des murmures,
Les cheveux mutilés de la pluie,
Un cil plein de nuit
- Pas de lune, seulement une étoile -
Ma tête éternellement pliée.
Samedi aller à la chasse:
J'attraperai tant d'instants
Et des histoires pour les enfants,
Je vais tuer des ennuis,
- Griller leurs coeurs noirs
Sur les plus noirs tisons -
Je vais saigner mensonges,
Dans les bocages blancs de peur
Et tant de nostalgies,
Que mon sac de pensées
Sera tout petit.
Le dimanche est toujours agréable à mourir.
J'ai l'habitude de laver le téléphone, effacer les mots,
(et je les verouille en armoire),
Je mets mes lèvres dans la terre, pour refroidir,
Pour les chevilles je ne prends pas soin, je les rejette dans la patère
Et les narines accrocher au-dessous de la fenêtre, en vent
Et j'tire l'âme comme couverture chaude,
Pour m'égayer.
Lundi je me soulève, encore une fois, pressée
Pour aller visiter les Dames Aurore.
Addenda au Château de Kafka
Et parce qu'il était en retard, le temps entrait par une oreille en sortant par l'autre... les hommes venaient au monde par vif argent, ils exilaient leurs âmes dans une étoile héritée de père en fils, en oubliant au dîner leur bonheur, pour le déjeuner ils le passaient comme objets perdus, vieillis d'une question, ravagés d'une été, malades de silence et de soleil de venir et aller, de si et de vouloir non-vouloir, ils ne savaient ni se baiser et les rêves suintaient à la poussière dans les tiroirs ... Et parce qu'il était en retard
Réponse Admin. (Mirela) pour Syntia:
Princesse fermée dans l'étoile sur un lever de la nuit,
Du rayon promis, quelle pensée te désunie?
SYNTHIA
/https%3A%2F%2Fassets.over-blog.com%2Ft%2Fcedistic%2Fcamera.png)
/idata%2F2044040%2Fsfinti-noiembrie%2Fbannermire4.jpg)