Piesa de teatru - Aratarea Mantuitorului inviat

3 Octobre 2008, 17:00pm

Publié par Mirela

Moto: „Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea."

(Luca 24, 21)

Personaje:

Luca - un ucenic al Domnului, devenit mai târziu Sfântul Evanghelist Luca

Cleopa - alt ucenic al Domnului

Iisus Hristos - pentru acest rol, un băiat care are pe cap o glugă largă, ce îi acoperă aproape tot chipul.

Şoapta serii

Şoapta stelei

Şoapta lunii

Şoapta vântului

Hangiul

Drumeţii - 3 copii

Luca şi Cleopa merg şi stau de vorbă. E spre seară. Ei au de străbătut un drum de aproape 11 km., de la Ierusalim spre Emaus.

Luca: Şi am rămas singuri... Fără Domnul nostru... Fără Învăţător. Nu ştiu ce ne vom face fără El... Şi era atât de blând, atât de bun...

Cleopa: Şi făcea atâtea minuni! Îţi aminteşti cum l-a înviat pe Lazăr? Sau pe fiica lui Iair? Cine ar fi crezut? Dar Crucea, oh, Doamne, Crucea...

Luca: A murit

Răstignit

Ca un osândit.

Chinuit,

Nedorit,

A murit...

Cleopa: A murit între tâlhari,

Între hoţi şi criminali,

Cum s-a putut?

Cum s-a îngăduit?

Proorocia a minţit?

Şoapta serii: Mai gândiţi-vă,

Amintiţi-vă

Ce e scris,

Ce-a fost prezis:

Că va muri,

Va suferi...

Şi se va scula,

Din morţi va învia

Şi moartea va călca!

Luca şi Cleopa nu par a fi auzit ce a grăit acest personaj. Şoapta serii se retrage.

Trece pe lângă ei Drumeţul 1.

El îi salută şi le zice: Veţi avea o seară mare,

Cu o veste de mirare.

Doar să ştiţi să o primiţi,

Nu cumva să zăboviţi...

Inima vă descuiaţi,

Mintea să v-o luminaţi

Şi în gând să vă rugaţi!

Luca şi Cleopa ridică din umeri. Nu înţeleg ce li se comunică. Drumeţul 1 se retrage.

Li se alătură personajul care Îl reprezintă pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu gluga trasă. Ei nu Îl recunosc.

Iisus Hristos: Bună seara, oameni buni,

Eu pe-aicea sunt străin.

Nu ştiu veştile din sat,

Ce s-o mai fi întâmplat?

Am drum lung, bine ar fi

Dacă mă veţi însoţi!

Luca: La Emaus mergem noi

Şi ne mirăm amândoi:

Oare nu ai auzit

De Hristos cel răstignit?

Oare chiar nu ai aflat

Ce cruzime s-a-ntâmplat?

Cleopa: Pe Golgota a fost dus

Bunul nostru Domn Iisus.

Cu piroane ţintuit!

Ca un om rău chinuit!

...Domnul a îngăduit...

Suntem tare speriaţi

Şi de frică alungaţi,

Ca nu cumva să păţim

Şi noi ceva, să murim!

De aceea ne ferim!

Şoapta vântului: Adiere, adiere,

Însă nu de priveghere;

Suflu de la gol mormânt,

Am o taină mare-n gând:

Suflu de la mormânt gol,

Învierii să-i fiu sol!

Mă aude cel pios

Şi cel foarte credincios!

Luca şi Cleopa nu-l bagă în seamă.

Şoapta vântului se retrage.

Iisus Hristos: Dar de ce L-au răstignit?

Cu ceva poate-a greşit?

Şi e mort acum? Ce ştiţi?

Vă rog să mă dumiriţi!

Luca: E mort! E mort fără de vină!

Cleopa: E mort! E mort fără păcat!

Sfatul stelei: Ochii inimii deschideţi,

Ca să-L vedeţi, ca să credeţi!

Hristos din morţi s-a sculat!

Biruind, a înviat!

Aţi uitat că este scris

Că moartea nu L-a învins?

El este Mântuitor

Şi morţii biruitor!

Iarăşi, Luca şi Cleopa nu ascultă de personaj. Şoapta stelei se retrage.

Drumeţul 2: Şi doară El le-a spus

Ce era dat de sus.

Că trei zile va sta

Mort; dar că va-nvia!

Precum Iona în chit

A stat - dar n-a murit,

Peştele l-a scuipat,

Pe mal, nevătămat!

Dar vai, ei au uitat!

Luca şi Cleopa nu îl ascultă nici pe el. Drumeţul 2 se retrage.

Iisus Hristos: Dar dacă El a fost

Mântuitorul nost' !'?

Atunci, nu va-nvia?

Ce ziceţi, nu-i aşa?

Luca şi Cleopa (trişti): Nu, nu va învia,

L-a doborât Crucea!

Nu, nu va învia,

L-a doborât moartea...

Şoapta lunii: De multe ori, lumea e tristă

Fără motiv adevărat.

Mergând pe-nşelătoare pistă

Ce duce numai la păcat.

Nu are ochi, nu vede semne,

Vrea doar minuni fără folos

Şi când se-ntâmplă, n-are vreme

Să le observe cuviincios.

Drumeţul 3: Aşa-i. Când a înmulţit Domnul

Pâinea şi peştii la mulţimi,

Mâncarea a-ndrăgit-o omul,

Nu foşnetul de serafimi.

Dar Dumnezeu aduce milă

Şi-l ridică pe cel căzut,

Îi dă aripi ca de acvilă,

Pe om în sfânt l-a prefăcut.

Luca, Cleopa, Iisus Hristos ajung la han. Se prinde între timp o tăbliţă pe fundal, pe care să scrie „han".

Hangiul: Poftiţi, poftiţi să mâncaţi,

Din pâine să rupeţi,

Din vin să gustaţi,

Să vă odihniţi,

Să ne povestiţi

Despre Răstignit,

Cum am auzit.

E adevărat

Că a înviat?

El a spus aşa:

Că va învia?!

Sunteţi ucenici

De-ai Lui, ori nu ştiţi?

Între timp, pe o masă e adusă de unul din celelalte personaje o bucată de pâine şi cu pahar cu vin. Personajul Iisus Hristos ia pâinea, o rupe şi dă celor doi ucenici. Apoi ia paharul cu vin şi-l întinde celor doi. Gluga îi cade pe spate. Cei doi, Luca şi Cleopa, înlemnesc cu pâinea şi vinul în mână. Personajul se retrage în grabă.

Luca şi Cleopa: E Iisus, e El! A înviat!

Oare cum de seama nu ne-am dat?

Pâinea El a binecuvântat!

Se uită în jur, ca şi cum L-ar căuta pe Iisus.

Luca şi Cleopa: În grabă să mergem înapoi,

Să-i vestim pe ceilalţi, că noi doi

Cu Hristos la drum am mers de zor,

Neştiind că e Mântuitor!

Solzi parc-am avut pe sufleţel

Iar El a plecat... Era chiar El!

Şoapta vântului, şoapta lunii, şoapta stelei, drumeţii şi hangiul cântă: „Luminânda Paştilor" („Întru o zi ai învrednicit, Doamne, pe tâlharul în Rai; şi pe mine luminează-mă cu lemnul Crucii şi mă mântuieşte."), de trei ori.

Pentru pagina de linkuri spre piese de teatru, dați click aici.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova