Piesa de teatru - Fiul risipitor

Personaje: 

Tatăl

Fiul cel mare

Fiul risipitor

Falşii prieteni din ţara străină - 2-3 copii

Stăpânul porcilor din ţara străină

Slugile tatălui - 3-4 copii

Îngerul păzitor al fiului risipitor (îmbrăcat în alb, cu aripi confecționate)
Povestitorul

Copilul care ascultă pilda

Povestitorul şi copilul care ascultă pilda stau la taifas, pe două scaune.

Povestitorul: Multe pilde-a zis Iisus

Şi în ele tâlc a pus:

Ca să ne înţelepţim

Când, din nou, le povestim.

Şi a fost demult, cândva,

Când timpul abia curgea,

Un tată foarte bogat....

Copilul care ascultă pilda (Copilul): Şi ce s-a mai întâmplat?

Se aude un fragment de melodie (la alegere). Intră tatăl, fiul risipitor, îngerul păzitor.

Tatăl: Fiule, să te gândeşti

Bine; să nu te căieşti!

Hotărârea nu e glumă,

Viaţa nu-i balon de spumă!

Fiul risipitor: Tată, bine m-am gândit,

La ce mi s-a cuvenit,

Ca un fiu al tău ce sunt...

Ca să trăiesc pe pământ,

Ca să simt multe plăceri,

Să mă scald în mângâieri,

Eu nevoie aş avea

Ca să-ţi împarţi averea!

Partea mea cer să mi-o dai,

Ca să trăiesc ca în Rai!

Îngerul păzitor se îndepărtează treptat de fiu, plângând.

Tatăl: Fiule, vrei ca să pleci!

Tu, de fapt, răul alegi!

Ce vei face prin străini?

Acolo-s oameni haini,

Prieteni doar cât ai bani,

Oropsind pe cei sărmani!

...Fie după cum voieşti,

Dacă nu vrei să gândeşti...

Fiul risipitor: Tată, nu te supăra,

Dă-mi numai averea mea...

Îngerul păzitor iese din scenă. Tatăl îi dă fiului nişte genţi mari, simbolizând averea împărţită.

Copilul: Vai, şi fiul a plecat?

Tatăl nu s-a supărat?

Unde se va duce el,

Aşa, singur - singurel?

Povestitorul: Şi s-a dus fiul cel mic,

S-a crezut bogat, voinic,

Până la mari depărtări,

În înstrăinate ţări...

Fiul risipitor şi prietenii din ţara străină dansează pe o melodie veselă, cu câte un pahar în mână.

Falşii prieteni (în cor): Bine este să petrecem,

Viaţa dulce s-o alegem!

Fiul risipitor: Banii mei se duc, se duc,

Însă tot ne mai ajung

Să trăim în desfătări,

Multe zile fără nori!

Falşii prieteni: De ce să te chinuieşti,

De ce din greu să munceşti?

Socoteală n-ai cui da,

Totul e în mâna ta!

Vom fi cu tine mereu,

Şi la bine, şi la greu!

Apoi prietenii falşi pleacă. Fiul risipitor rămâne singur şi trist.

Fiul risipitor: Vai, soarta mi s-a schimbat,

Cum banii s-au terminat!

N-am prieteni, nici duşmani,

Şi mi-e foame, dar n-am bani;

Viaţa mi s-a transformat

În coşmar neaşteptat!

Stăpânul porcilor: Te văd trist, înfometat,

Dacă vrei, te-am angajat

Pe la porci, ca să munceşti,

Cu roşcove să-i hrăneşti.

Plată multă nu-ţi voi da,

Măcar pâine vei avea.

Pentru sugerarea porcilor, se pot decupa din carton câteva forme, prinse într-un colţ al scenei.

Fiul risipitor: Accept slujba, ce să fac,

Sunt străin şi prea sărac...

Copilul şi povestitorul intră în scenă.

Copilul: Îmi e milă de-acest om,

Cum putem să-l ajutăm?

Se va chinui aşa?

Sau povestea-l va salva?

Povestitorul îi face semn să tacă şi să urmărească firul evenimentelor. Îngerul păzitor al fiului risipitor se apropie tiptil de acesta şi-i şopteşte ceva la ureche.

Fiul risipitor: Dacă stau şi mă gândesc

La tot ce aici păţesc,

Mai bine aş accepta

Să fiu slugă la tata;

Aici porcii sunt sătui,

Iar eu îmi pun pofta-n cui,

Nici roşcove nu mănânc,

Doar muncesc pe brânci şi plâng,

Fără sfat, fără cuvânt,

De, tot eu am fost nătâng...

Tatei iertare să-i cer,

Să nu fiu aici stingher!

Îngerul rămâne alături de fiul risipitor, care mimează că străbate un drum lung.

Apare tatăl, care vine în întâmpinarea fiului.

Tatăl: Ai venit! Cât m-am rugat!

Zilnic eu te-am aşteptat!

Fiul risipitor (spăşit): Tată, eu mult am greşit,

Averea ţi-am cheltuit.

Pe Domnul l-am mâniat,

Am trăit doar în păcat.

Măcar slugă de ţi-aş fi,

Din suflet ţi-aş mulţumi!

Tatăl (cheamă slugile): Haideţi să vă bucuraţi,

Haideţi să vă minunaţi,

Fiul meu cel mic, plecat,

Astăzi s-a înapoiat!

Ca pe-un mort l-am socotit,

Iar el vine azi smerit.

Mort a fost, a înviat.

Luaţi viţelul îngrăşat,

Daţi-i haină şi inel,

Să ne veselim de el!

La ospăţ cu toţi să fim,

Biruinţa să cinstim!

Se aude o muzică veselă. Cu toţii se îmbrăţişează, fericiţi.

Copilul: Ah, povestea s-a sfârşit,

Fiul s-a întors, spăşit,

Ce bine c-a fost iertat

De tatăl lui cel bogat!

Povestitorul: Nu, încă nu s-a sfârşit,

Cineva nu a venit...

Fratele cel mare (către slugi): E ospăţ fără să ştiu?

Am sosit eu prea târziu?

Vai, viţelul îngrăşat,

Astăzi tata l-a tăiat...

Nici măcar nu m-a-ntrebat,

Mie, ospăţ nu mi-a dat...

Slugile: Fratele tău s-a întors,

Stăpânul e bucuros,

Intră şi tu la ospăţ,

Să ne veselim cu toţi!

Fratele cel mare, împreună cu tatăl şi cu fiul risipitor stau de vorbă.

Fratele cel mare (către tată): Sunt tare nemulţumit

De ceea ce-am auzit.

Mie nici ied nu mi-ai dat,

Lui (arată cu degetul spre fiul risipitor) -  chiar viţelul îngrăşat!

Nu e drept, nu e corect,

Nici nu este înţelept!

Zilnic eu m-am străduit,

Fără să fiu răsplătit!

Tatăl: Fiule, mă întristezi

Dacă îl invidiezi

Tocmai pe fratele tău...

Cum să procedez eu rău

Că mă bucur că s-a-ntors?

Din păcat viaţa şi-a scos!

Tu ai fost neîncetat

Cu mine; m-ai ascultat,

Te-am iubit şi te iubesc.

Munca ta o preţuiesc.

Vino să ne bucurăm,

Cu toţi să ne ospătăm!

Fratele cel mare îl îmbrăţişează pe fiul risipitor şi se aşează la masă, lângă el.

Povestitorul: Ospăţul nu s-a sfârşit,

Mai sunt oaspeţi de venit:

Şi alţi fii risipitori

Plecaţi înspre patru zări.

Tatăl este Dumnezeu,

El ne aşteaptă mereu

Să ne amintim de El,

Fiii Lui cu toţi suntem.

Copilul: Pot şi eu participa

La petrecerea asta?

Tatăl: Hai cu toţi la Rai, la Rai,

Unde niciun rău nu ai!

Hai la Rai, la Rai, la Rai!

---

Pentru pagina de linkuri spre piese de teatru, dați click aici.

---

  

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

           


FIUL RISIPITOR

Piesa de teatru religios pentru copii, Literatura & Religie