De-ar fi aşa un razboi...

 De-ar fi așa un război...

    „Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri. Dar toate acestea sunt începutul durerilor." (Matei 24, 6-8)

     Ei, de-ar fi război pe pământ aşa cum... se joacă în parcuri copiii, cu baloane în formă de sabie... Da, nu ştiaţi? Copiii noştri „se bat" cu mângâieri de balon, fără să le stea mintea - ca nouă, adulţilor - la pricini de conflict pe mapamond...

    
Război cu tentă religioasă. Război exterior, armat, cu număr de morţi şi răniţi, devenit războiul - statistică pentru cei neimplicaţi... Război diplomatic. Război mediatic. Război între popoare, între rude, între vecini, între părinţi şi copii, între soţi... Război duhovnicesc, cu duhurile răutăţii, război între puterile sufletului (raţiune, voinţă, simţire)...

    
Şi într-o asemenea lume, în care e de mirare cum de mai e posibil să trăieşti, să-ţi cauţi liniştea, copiii râd, cu hohote până la cer, râd, iartă, iubesc nevinovat şi se luptă în jocul baloanelor - săbii. Chiar şi cei mai încruntaţi dintre noi se destind când îi văd. Dacă nici ei, copiii, nu mai ajung la sufletul cuiva, adunci cine? Iată cum, cu „săbiile" lor din baloane, cu care doar se prefac a fi luptători, copiii duc războiul pentru noi. În jurul lor, se încheagă pacea; în sufletul lor nu s-ar da chiar nicio luptă, dacă nu am veni noi, din când în când, cu „săgeţi" de ceartă, nerăbdare, ţipăt, pe care să le înfigem acolo, nemiloşi.

    
Ei stau, ţintă vie, în mijlocul nostru şi râd, râd, plâng, plâng, ne iartă şi se luptă dansând aerul cu săbiile - baloane. Ei înţeleg că avem multe pe cap şi nu ne condamnă. Vin să ne trezească, punând întrebările lor - esenţă („De ce eşti supărat?", „De ce nu ai timp să te joci cu noi?"...ş.c.l.), rămase de obicei fără niciun răspuns mulţumitor.

    

Autor: Prof. Religie Mirela Șova