cuvintele răsfrânte, licuricii din iarba sufletului meu
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ce e calendarul de perete?
Roşii zile, zile cucuiete,
O înşiruire de-amintiri,
Dezlegări de posturi sau opriri?
Nume sfinte, ce se pomenesc
Când creştinii le sărbătoresc?
Ziua morţii Sfinţilor prea mari,
Ce-au avut în inimă altar?
Doamne, biserică de perete,
Ce cuprinde-ale Sfinţilor cete,
Tu ne-ai dat, singuri să nu mai fim,
Orice zi din an să o sfinţim!
Calendar, oglindă de lumină,
Ne-arăţi anul ca pe o grădină
De comori, de vise împlinite,
De vieţi dăruite şi primite.
Se adaugă noi Sfinţi mereu.
Calendaru-atârnă tot mai greu.
Suntem ajutaţi mai mult, mai mult,
Ca să nu fim singuri pe pământ!

Autor: Prof. Religie Mirela Șova