Nefirescul devenit firesc

 Nefirescul devenit firesc

"Şi nepoţeii mei, din Italia au vârsta copiilor dumneavoastră. Drăguţi!... Şi mi-au promis că vor învăţa limbi străine... Mânca-i-ar bunica, de când nu i-am mai văzut! Vin ei la vara poate, de fapt au vrut si anul trecut, insa atat muncesc de mult! De aceea au si plecat, aici ce să facă?" După înfăţişarea sa, părea genul de femeie care a muncit toata viaţa cu greu pentru fiii săi, cu dragoste şi cu dorinţa ca ei, la rândul lor, să nu mai treacă prin aşa greutăţi.
     "La mine, mamă, a fost mai uşor... Erau, parcă, alte timpuri. Noi aveam grădină, toate la locul lor... Acum e greu, săracii. "
     Mă plec spre "sărut-mâna" şi dau din cap afirmativ - deşi mi-e clar că nici timpurile nu-s mai grele, nici munca nu-i mai grea acum, deşi ştiu că nu numai munca îi cheamă pe cei mai mulţi în Occident şi că oricum, nu ea îi ţine acolo...
Întreb, întoarsă spre a pleca: "Trebuie să vă fie greu...?"
     Întoarsă şi ea, din nou singură, spre a-şi ascunde lacrima, răspunde... "Doamne ajută!" şi se depărtează, uitându-se (surprinsă de mine) pentru o secundă, înapoi.
     Ca mamă iubitoare... e greu; ajungem să le dorim copiilor noştri ce le e mai rău - şi lor şi nouă - din dragoste (poate prea mică de Dumnezeu şi prea mare faţă de cei dragi ai noştri). Câtă grijă trebuie s-avem... Şi noi, acum, ne creştem cu drag copiii, toţi, împreună, spre a fi poate mai apoi, toţi singuri, mult mai singuri decât eram înainte de a ne avea unii pe alţii.
     "Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine". (Matei 10,37)
     Maica Domnului, toiagul bătrâneţelor şi înţelepciunea tinerilor, ajută-ne!

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova