Cainii opriti de Sfantul Gheorghe

Câinii opriți de Sfântul Gheorghe
 

 
Era prin 1997. O studentă se grăbea să ajungă din căminul studenţesc la gară, cu bagaj greu. Se ducea acasă, în Postul Paştelui, pentru a-şi vedea părinţii şi a se spovedi. Ea nu pleca niciodată din casă fără să spună o scurtă rugăciune şi să-şi facă semnul Sfintei Cruci.

Trenul pleca de dimineaţă. Studenta era în întârziere. Pentru a nu pierde trenul, ea a luat-o pe o scurtătură, deşi ştia că pe acolo erau aciuaţi mai mulţi câini vagabonzi.

  
Câinii au mirosit prezenţa fetei de la distanţă şi au venit în goană spre aceasta, lătrând. Fata s-a oprit, speriată. Nu era nici un alt om în preajmă. Era cinci şi jumătate dimineaţa. Câinii au înconjurat-o, lătrând furioşi. Ea înlemnise.

Deodată însă, fără ca studenta să facă nimic, câinii s-au retras spre un tufiş, culcându-se la pământ şi scheunând, ca şi cum cineva îi certa sau îi ameninţa cu un băţ.

  
Studenta care pleca acasă avea în geantă, printre altele, o copie sfinţită, litografiată, a icoanei făcătoare de minuni a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă.

Dându-şi seama că Sfântul Gheorghe e cel care ceartă câinii (simţind acest lucru în inima ei), fata s-a grăbit să plece din zona lor. De la depărtare, după câteva minute, ea a putut auzi lătrăturile înverşunate ale câinilor, după ce Sfântul Gheorghe îi slobozise.

Dar pericolul trecuse. Studenta cu pricina a reuşit să prindă trenul, bineînţeles...

Câtă grijă şi iubire au Sfinţii de noi, cei păcătoşi!

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova