Profetul Sofonie

Profetul Sofonie

S-a adunat mânie din belşug

Asupra celor ce de Domnul fug;

Doar viclenie, idoli fără rost,

Unde-ţi afla-vei, Iuda, adăpost?

- Ospăţ voi face, pentru cei sfinţiţi,

Dar cei nevrednici, fi-vor izgoniţi...

Cu strigăte de groază veţi cădea,

Cu foc, pământul tot, voi cerceta!

De vreţi să nu cunoaşteţi acea Zi,

O, voi, cei credincioşi, veţi săvârşi

Doar fapte cuvioase-n duh smerit,

Căci orice suflet bun, fi-va păzit!

Cetăţile din lume ce-n trufie

Îşi cred sălăşluirea - veşnicie,

Vor fi distruse, loc de dobitoace,

Prea iute, în ruini se vor preface!

Ci, vai, poporul Meu, deşi-ai văzut

Pedeapsa lumii cum s-a abătut,

N-ai contenit păcatul şi orbirea,

Deşi te-a dojenit ... Dumnezeirea!

Conducătorii tăi, doar pentru sine;

Judecătorii - lupi cu părtinire;

Prorocii - uşuratici, prefăcuţi,

Iar numele de „preot"..., poţi să-l uiţi...

Dar nu va fi aşa la nesfârşit,

Pe tine, Israele, te-am iubit!

În mijlocul tău, astăzi, izbăvesc:

Celui robit, scăparea i-o vestesc.

Dezleg de întristare şi de boli,

Dezleg ocara celor din strâmtori,

Popoarele din lume vor vedea

Sionul strălucind de slava Mea!

Autor: Prof. Religie Mirela Șova