cuvintele răsfrânte, licuricii din iarba sufletului meu
Cum Domnul grăieşte în pilde,
Durerea a vrut să-Şi arate:
Popor desfrânat, ia aminte,
Eşti preacufundat în păcate!
Osea fu pus să-şi aleagă
Soţie - o necuvioasă,
Atunci Israel să-nţeleagă
Cum fu necinstită-I mireasă!
Toţi, până la unul sunt serbezi,
Cu inimi de tot vlăguite,
O, Doamne, poporul îl lepezi,
Pedepsele curg nesfârşite...
Cu arderi de tot Mă îmbie
Cei care uitat-au de Mine.
Nu vreau jertfa lor să mai fie!
Întoarcă-şi vieţile-n bine!
În faţa privirii divine
Întinsă e ticăloşia.
Atunci, cine o să v-aline,
De v-aţi ostoit cu trufia?
Gândiţi că nebun e prorocul
Ce vestea mâniei aduce;
Ispitelor voi faceţi jocul
Şi tot răul vă pare dulce.
Uitat-aţi de-a Mea Judecată?
Uitat-aţi de milostivire?
Războiul vă este drept plată,
Pe frunte e scris: "La pieire!"
Întoarce-te, neam îndărătnic,
Nu poate vreun idol s-ajute!
Desparte-te de ce-i vremelnic,
Ca tot răul tău să se uite!

Autor: Prof. Religie Mirela Șova