Intomnandu-se - de Mirela Sova

Întomnându-se

de Mirela Șova

Intrând în toamna fără porți

Am rupt o frunză în cădere

Am frământat-o pe la torți.

Și-a spus povestea în tăcere.

S-a-ngălbenit, s-a oranjat,

S-a franjurat – era timidă –

Însă la urmă, m-a rugat

S-o las să cadă-așa, strivită.

Am reținut că-mi amintea

De-o vreme care vine, vine,

Când și eu mă voi franjura

Căzând - și fiind prins de Tine.

Abia avut-am un răgaz

Să mai surprind al frunzei zâmbet.

M-am bucurat acut de azi,

Reînchegându-mă în cântec