Dincolo de storuri - Mirela Sova

 Dincolo de storuri

de Mirela Șova

Pe sub storurile trase

Se presimte o lumină;

Dar privirea mi-o atrase

Un vitraliu în ruină.

Ca scăpat din alte vremuri,

Colț de geam cât două palme,

Te făcea încă să tremuri

Cu emoție de doamne.

Toate-s aranjate-n sală:

Masă, scaune, mochetă.

Ochiul tău atât se spală:

În lumina-i violetă.

Și-o speranță cât un zâmbet

A prins rădăcini fluide.

Să fi fost doar cât un deget,

Dorul tot nu l-ar închide.