căutări, întâmpinări, întâlniri la răscrucea cuvintelor
DORURI LA RĂSĂRIT
Ediţia a III-a, iunie - august 2009, secţiunea PROZĂ SCURTĂ
Concurent nr. 7, Monica Elena Gurban.
|
Răsăritul Sufletelor
In vara aia am pierdut singurul om in care ma incredeam, persoana pe care o iubisem 2 ani de zile. Dar aceste amanunte ma readuc la pagina de jurnal: „Dan e cu noua achizitie... Eu stau la Izabela in curte si ii privesc mereu cu coada ochiului...Inca am acel fior dulce dar dureros (tot poeta visatoare si indurerata ramasesem) azi am ajuns si nu imi venea sa cred de dimineata cand mi-a spus ca e cu ea imi venea sa plang... toata dimineata Iza a incercat sa ma faca sa nu ma gandesc la el... dupa-masa mai uitasem...insa acum cand as vrea sa dorm el si-a ales locul unde stam mereu impreuna sa fie cu ea...pe bancuta din fata casei vecinei Izabelei...am incercat sa ies afara dar imi e teama ca voi face ceva nebunesc nu imi doresc."
Stiu ca dupa asta am mai stat o perioada si am adormit cu acel caiet zdrentuit in mana, desigur ca iubita mea Izabela a cautat prin el si a citit- si eu desteapta dam cate un titlu pentru fiecare zi ziua respectiva numindu-se „veste neasteptata- sau cosmarul..."- vazand ce am scris s-a hotarat sa ma scape de durere sa ma duca in locuri noi, chiar l-a rugat pe Dan sa nu se mai duca pe bancuta noastra.
In dimineata aia m-am trezit prea devreme era 4 jumatate si eu numai puteam sa dorm, Izabela a simtit asta si a reactionat: -Nu mai dormi? parca visa... -Nu mai pot, am visat urat...da eram alergata de un copoi mare si rau...imi era teama de el si cazusem jos...cand sa ma prinda m-am trezit. - Ei nici eu nu mai dorm, hai cu mine...imbraca-te!
Nu stiam unde ma duce insa in momentul ala oriunde era mai bine decat in patul in care ma alinam seara si il visam numai pe el. Am plecat cu ea, insa gandul meu ratacea departe, ma tara practic dupa ea prin semi-intuneric, am ajuns in cele din urma dupa multe cotituri si alte drumuri necunoscute la micul raulet de la marginea satului care venea intr-o vale frumoasa de unde puteai vedea rasaritul crezand ca esti in deplina singuratate pana te intorceai spre sat.
Totul era in ceata datorita nesomnului meu, dar puteam distinge cu usurinta raul, valea aceea frumoasa si pamantul umed de sub picioarele mele desculte- imi fusese lene sa mai iau incaltari, parca nu imi mai pasa. Izabela a tras de mine pana la o bancuta ascunsa in iarba: -Stai jos la marginea bancii si lasa-ma sa adorm un pic. zicea somnoroasa. -Bine, dar... -Niciun dar, dorm si eu un pic sa nu lasi sa rasara soarele fara mine, uite am incarcat aseara CD player-ul asculta daca vrei. dupa ce mi-a dat castile si-a asezat capul pe picioarele mele si a adormit, era epuizata nu stiam de ce dar ea toata seara se certase cu Dan si incercase chiar sa gaseasca o strategie sa ma linisteasca, probabil nu adormise pana la doua noaptea, iar eu o trezisem.
Am deschis CD player-ul si am lasat melodiile sa curga, desigur toate melodiile de suflet ale trupelor necunoscute- gen Mecena (suflete pereche) si altele- am ascultat pana mi-au dat lacrimile...era 5 soarele rasarea: -Iza...o inghioldeam...Iza...TREZESTE-TE! -Da,da,da...sunt treaza. S-a ridicat si ea si a inceput sa priveasca cerul. Vezi? Acolo sus,aia,steaua aia, e Luceafarul, ultima stea ce dispare dimineata si prima ce apare noaptea. Cred ca aia e steaua ta norocoasa. incerca sa ma faca sa rad...fara succes. -Si cine ti-a spus povestea asta? aveam un ton foarte plictisit. -Ei bine...(s-a gandit cam 2 minute) mama ta nu spunea ca tu te-ai nascut la 5 de dimineata? -Da si? -Asta e ultima stea, sub steaua asta te-ai nascut! parca descoperise America... -M-am nascut in plina iarna...era innorat, viscolise si plus de asta iarna soarele rasare la 7! acum chiar ma enervase. -Bine hai sa privim cerul, vorbim dupa!
Cerul prinsese o nuanta usor purpurie, asa cum era poate inima mea in momentul ala, am stat acolo asa tacute pana pe la 5 si jumatate cand ceva se auzea dintre firele inalte de iarba: -Auzi ceva? ma cam speriasem. -E un catel, lasa-l vine cu Rares probabil, niciodata nu poate sa plece mai devreme fiindca nu se trezeste, isi ia mereu catelul la plimbare cu el. nici nu se uita in jur. Dupa cateva minute intr-adevar a aparut un ghemotoc de blana neagra cu ochii verzui care a sarit la mine latrand, m-am speriat dar imediat in urma lui a aparut Rares, amicul Izabelei. -Zdreanta! Jos baiete sperii fata! Buna Iza! -Buna Rar! Ce faci? iarasi nici nu-l privea. -M-am trezit si eu! Aaa buna eu sunt Rares. mi-a intins o mana. I-am zambit politicos "Mona" atat mi-a iesit pe gura, apoi s-a asezat langa Iza si cu o mana pe catel a privit cu noi tacut cerul ce se transformase in panza lui Dumnezeu, din purpuriu a devenit rosu, apoi portocaliu, incetul cu incetul Luceafarul a disparut, parca vedeam scantei aurii si argintii in fata ochilor, apoi cerul a devenit galben spre rasarit, iar spre apus era rosu spre orizont mov spre albastru...ma minunam. La ora 6 jumatate era deja lumina, atunci Izabela a inceput sa vorbeasca: -Ehh...asta a fost! -Da, foarte frumos, apropo nu mi-ai zis ca vom avea companie in dimineata asta!? -Nu ti-am zis ca vin in dimineata asta, de fapt nu ma asteptam sa vin. -Da...era ganditor, deja ma intrebam ce ii leaga pe Izabela si pe Rares, nu puteau sa fie legati doar de locul asta ma gandeam ca mai e ceva, poate o romanta? -Aseara m-am culcat tarziu am fost pe la vecina sa ii spun sa aibe grija cine mai opreste pe la poarta ei seara, nu stii cum cineva ii poate da foc la casa. ce scuza, adevarul era ca facuse asta intentionat sa nu il mai vad pe Dan acolo si probabil sa-l uit. -Da, si pe ea de ce ai trezit-o asa devreme?Te-a trezit nu? -Nu eu am trezit-o. am raspuns cam vinovata. -Da de ce trebuie sa fie mereu vina mea? casca...parca ar fi vrut sa fie nervoasa da nu-i iesea. -Am banuit si eu.Va conduc? -Normal! Auzi intrebare, doar nu vrei sa ne manance cainele tau pana acasa, pe Mona are sa o manance daca ne lasi singure! o spunea zambind, am dedus ca il placea.
Inainte sa plecam a scos o punga de cipsuri, niste sandvisuri si niste dulceata el si-a scos o sticla cu suc si am inceput sa servim „micul dejun". -Noi de obicei ne intalnim aici zilnic o saptamana aduc eu mancarea, o saptamana el. imi spune ca si cum as fi intrebat, oare de cand s-o fi intamplat aceasta minune? Iza indragostita? -A fost comica prima oara cand ne-am intalnit aici toamna trecuta- era asa nervoasa si da cu pietre in rau, eu venisem aici dupa caine, fugise de acasa si voiam sa-i fac un vaccin l-am cautat si am gasit banca asta. -Bine, bine acum toarna tot din casa-e asa un laudaros! Se simte cavalerul in armura lucioasa pe calul alb, tu Doamne! Ma rog, ideea e ca ne-am intalnit in dimineata urmatoare si cea de dupa, in cele din urma ne-am stabilit o ora, stim totul despre orele la care rasare soarele, evolutia lui si culorile, acum ne apucam de Luni sa studiem si apusul. era foarte entuziasta. -Te alaturi noua? a intrebat el,politicos. -Da ni te alaturi? Chiar ma gandeam ca tu vei petrece serile in patul ala calduros si eu pe deal, apropo maine schimbam camera cu ai mei! parca stia ca numai suportam patul ala si camera aia. -De ce nu? Desi cred ca am sa va deranjez, eu visez mai mult nu stau sa percep chestii stiintifice. mancam cipsuri... -Nici noi doar ca din toamna pana acum tot venim aici, am invatat fara sa vrem. a spus el infulecand dintr-un sandis. Asa se stabilise urma sa petrec cu ei, poate era mai bine, nu mai stam la geam mereu sa il vad pe Dan cum trece cu „mimoza lui impopotonata"- asta imi trecea mie prin cap atunci.
Rares era un tip inalt, bine-facut, blondut, cu ochi verzui, la vreo 15 ani, chiar le statea bine impreuna lui si Izabelei- ea fiind roscata cu ochii albastri, medie de statura, slabuta tot de 15 ani ca si mine.Mergeam toti 3 pe strada spre casa Izabelei, Rares ca un adevarat domn ii ducea Izabelei geanta, am mai vorbit lucruri banale pe drum, ce melodii au aparut de curand, ce mai jucam pe internet etc.Cand am ajuns acasa eram cam adormita aerul ala de dimineata imi facea bine, am picat lata in pat de somn.
Dupa ziua aia a urmat o Duminica nebuna cu apa pusa la soare si cu stropitul reciproc, era distractia noastra favorita, ma obisnuisem chiar si cu prezenta permanenta a lui Rares, nu ma mai feream sa ii spun ceva Izabelei cand era el de fata. Saptamana ce a urmat am plecat pe la 7 jumatate seara in cealalta parte a satului spre apus sa vedem cum soarele e mancat de dealuri.
Saptamana aia aducea Rares mancarea asa ca noi luam o sticla de apa si o sticla de suc si o patura pentru ca acolo nu era nicio bancuta si voiam sa stam jos.Cand am ajuns acolo Rares deja era cu iubitul sau catelus-niciodata nu am inteles de ce il numise Zdreanta- am asezat patura pe jos si fiecare si-a luat locul apoi am tacut, eu imi luasem CD player-ul sa mai ascult muzica, insa am dat iarasi de melodiile acelea siropoase, am avut cateva lacrimi pe fata noroc ca nu au observat Iza sau Rares pentru ca atunci as fi avut probleme
Cerul a inceput sa devina tot mai rozaliu, si orizontul parea o dunga de aur, parca tot aurul din lume se stransese acolo, apoi din roz intr-un mov deschis, pe la 8 si jumatate cerul era de culoare albastru inchis, stelele se aprinsesera ca mici stropi de argint pe o rochie bleu marin, luna era in forma de secera, ca o diadema cununa toata splendoarea cerului. Am luat desigur „cina", trebuie sa recunosc Rares era un bucatar mai bun decat mine si Izabela la un loc. Ne facuse o salata de cartofi amestecata cu mai multe: branza, ou fiert, masline, carne fiarta etc.
Pe la 9 seara ne-am intors usor spre casa: -Dar s-a racorit! tremuram de frig. -Ia bluza mea mie imi e bine. cum spuneam Rares e un domn. Am luat bluza lui si am mers mai departe, el mergea cu sacosa in mana si Iza cu Zdreanta in brate, adevarul e ca ii placea mult catelusul acela.Cand am intrat in sat o masina s-a oprit langa noi, era Dan: -Salut! Haideti cu mine, va duc eu! Dan era trist un pic, ma privea cu ochii lui negri si mici, ca de nevastuica, incercam sa renunt la ideea ca ne vom impaca insa ceva ma facea sa cred ca iubita il parasise. Dan era un barbat bine, pot spune, la vreo 19 ani, inalt, brunet cu ochi negri, fata agera, avea ceva in privire ce nu te lasa sa-l uiti, poate ca din cauza asta ma si indragostisem de el. -Eu nu merg, daca ati obosit mergeti cu el eu vin pe jos. adevarul e ca imi era teama de masina aia si amintirile ei, de data asta nu mai era nimic sa le atraga celorlalti privirea, iar Dan ar fi observat imediat. -Nu se poate sa ramai singura! Iza mergi tu cu el eu raman cu Mona. Rares facea pe cavalerul ca de obicei, desi mie imi venea sa plang pentru ca zarisem ochii aia negri si incapatanati. -Hai, Mona! Lasa vitejiile nu vreau sa patiti ceva, cine stie cine poate sa va gaseasca pe aici urcati-va in masina ca va duc eu acasa! Dan insista. -Stii ceva Dane, noi nu te-am chemat, si nu prea ma intereseaza pe mine daca ne duci tu sau daca nu, ideea e ca eu fara Mona nu merg si Rares nu ne va lasa singure asa ca poti merge sa iti iei iubita, noi vrem sa mergem singuri spre casa. Iza simtise disconfortul meu, cu toate astea nu vroia sa ma lase sa merg singura pe ulitele pustii ale satului de teama cainilor si a betivilor intarziati. -Ce iubita? Eu nu am iubita. Mona e iubita mea. asta a scos sufletul din mine tremuram de nervi, Iza a simtit asta. -Dane, uita, uita tot ce s-a intamplat, nu ma mai intorc si tu stii mai bine de ce, hai sa nu facem o scena si pleaca, te rog! imi tremura vocea. Dan pana la urma s-a gandit ca se ruga de o fata de 15 ani sa se impace cu el, a renuntat, a dat o cheie masinii si a plecat nervos, aproape ca inecase motorul. -Ce a fost aia? Iza incerca sa ma faca sa ma descarc, nu prea puteam. -Nimic, nu va mai fi nimic. -Hei, se vedea la amandoi ca erati tensionati, e din cauza noastra? Sau? nu-mi venea sa cred si Rares observase. -V-am spus nu e nimic.
Cand am ajuns in fata casei Iza a intrat in casa sa se schimbe, eu am mai ramas la poarta cu Rares priveam Luceafarul, priveam stelele, ma gandeam la gluma ce mi-o spusese Izabela. -Sa stii ca te-am vazut plangand azi, nu ti-am zis nimic fiindca stiu cum e Izabela, m-am gandit ca vrei sa fii lasata in pace. inlemnisem. -Da, asa e. -Poti sa imi spui, eu nu sunt ca Iza sa stii. pentru cei 15 ani ai lui era un tip destul de matur din punctul meu de vedere. -Dan a fost iubitul meu 2 ani, stie tot satul asta, dar acum cand am venit, el isi gasise o gagica, l-am lasat in pace si acum spune ca nu are pe nimeni decat pe mine, dar prin tot ce am trecut eu de vineri pana acum si ce mai urmeaza, Doamne...am suspinat lacrimile erau calde pe obrazul meu, Rares m-a luat in brate, am plans acolo cam o jumatate de ora cand a venit Iza, mi-am sters lacrimile si am mers sa ma spal pe fata.
Zilele urmatoare nimeni nu a mai mentionat nimic despre Dan sau despre faptu ca eu imi mai plangeam suferinta pe la apusul soarelui, mereu eram noi 3, dar eu nu intelegeam ce se intampla de ce Rares nu ii spunea Izei ca o place?
Vara aproape se terminase si am avut parte de o ploaie torentiala, asa ca de sfarsit de caldura, Iza racise, eu ca sa scap de zapuseala din casa vorbisem cu o seara in urma sa ies cu Rares, intrebarea mea era daca va veni, turna cu galeata, stam la geam langa Izabela: - O sa racesti daca iesi pe vremea asta si daca racesti o sa ma fac eu bine! inca una din glumele obisnuite ale Izabelei. - Daca te faci tu bine atunci am sa ma simt eu mai bine! eram nerabdatoare fiindca afara ploua, era vremea mea favorita.
Dupa cateva momente Rares a aparut cu o pelerina dintr-un sac transparent in cap, eram amuzata de felul in care arata,mi-am luat si eu pelerina asemanatoare si am plecat amandoi desculti prin ploaie: -Nu as fi crezut ca te pasioneaza mersul desculta prin ploaie. -Nici eu nu as fi crezut ca esti atat de nebun sa mergi cu mine prin ploaia asta prin care nimeni nu prea are curaj sa mearga.
Am mers pana la o margine a satului sub un pom acolo m-am asezat cu Rares pe o banca priveam in gol la picaturile de apa ce curgeau din cer ca niste lacrimi uriase: - Mereu mi-a placut sa merg prin ploaie. mi-am auzit vocea tremurand. - Ce pot spune, si mie! - Rar, ma intrebam tu o placi pe Iza, de ce nu ii spui nimic? a deschis ochii lui verzi si mari ma privea uimit dupa care a inceput sa rada isteric: -Mona, te inseli amarnic, eu si Iza suntem doar amici, Izabela e o prietena foarte buna, dar...a luat o mica pauza. -Aoleu, imi cer scuze, mie asa mi s-a parut...asa am crezut, dar la ce stare am avut vara asta. atunci parca imi mai trecuse. Am continuat sa privesc in gol, imi aminteam multe lucruri, pana cand am simtit mana lui pe umarul meu, i-am zambit. -Stii...tu esti cea de care m-am indragostit. ramasesem stupefiata cum? -Nu e posibil, glumesti! nu-mi venea a crede, radeam. -Nu glumesc! ploaia se oprise insa una incepuse in sufletul meu, poate ca in legatura cu Rares ma inselasem, dar Iza, vedeam cum il privea, ce stare avea in preajma lui, cel putin o simpatie avea pentru el.
Nu am mai vorbit tot drumul, cand am ajuns la Iza era mai bine, saptamana aceea nu am mai iesit toti 3, insa intr-o dimineata am luat-o pe Iza si am mers la obisnuita noastra banca de la rasarit, si am inceput sa vorbim: -Iza, tu...il placi pe Rares? -Sunt evidenta nu? se inrosise. -Mi-am dat seama, el stie? -Nu stiu, presupun ca da, oricum e prea de treaba probabil se gandeste ca ne va strica prietenia daca face vreun pas. -Totusi nu mi se pare ca e asa, adica... -Adica e prea domn, stiu prea bine se crede cavalerul in armura lucioasa pe calul alb, crezi ca nu il stiu? -Asa e. m-am resemnat, as fi argumentat ca si-a gasit printesa in pericol pe care s-o salveze, insa imi era teama de sentimentele ei si nu stiam daca relatia avea sa reziste.
In ziua aceea m-am intalnit cu el fara ca ea sa stie, m-a luat in brate: -Ai vorbit cu ea? - Da, te iubeste... - Si nu i-ai spus adevarul? Nu i-ai spus ca eu te iubesc? - Cat de rea ma crezi? Nu i-as face asta celei mai bune prietene. - Stiu dar as fi preferat sa ii spunem ca suntem impreuna. Nu puteam sa-i fac asta dupa tot ce facuse pentru mine, insa ceea ce incepusem sa simt pentru Rares era destul de ciudat, dar puternic, probabil pentru ca fusese mereu alaturi de mine in vara aia.
Am stat ascunsi de ea foarte mult timp, cand am intrat la liceu eu si Iza eram in aceeasi clasa, iar el la o clasa paralela, imi faceam griji pentru ca era si mai greu, mergeam toti impreuna spre casa, ea sta in gazda la o verisoara, el in apartamentul lui. Deseori mergeam pe la el si cautam modalitati de a-i spune Izei ce se intampla pana aparea si ea la usa cu un film, de multe ori plecam eu la magazin inainte sa apara si cand ma intorceam ea era deja acolo. La liceu in pauze ne mai intalneam pe la colturi si vorbeam, cautam locuri sa fim cat mai singuri sa ne putem tine in brate. Existau momente in care eram pe punctul de a-i spune, eu sau el, dar pentru ca nu hotarasem amandoi ne razgandeam. Ea nu avusese niciun iubit pana atunci si nu stiam ce se intampla pentru ca nu mai vorbisem despre pasiuna ei pentru Rares.
Asta a durat frumos din clasa a 9a pana in clasa a 12a, inainte de banchet Iza a venit la mine sa ne aranjam Rares urma sa ne ia de acasa, mama stia ca eu sunt cu Rares si ca Iza nu trebuia sa stie, cat ne aranjam Iza mi-a spus: - In seara asta e sansa mea, am sa-i spun lui Rares ce simt pentru el! era foarte hotarata. Asta e seara mea, daca acum n-am sa-l am nu am sa-l am niciodata. ceva din ultimele cuvinte m-au facut sa tremur as fi vrut sa-i spun dar m-am oprit. - Pana acum ce ai pazit Iza? ceva m-a facut sa vorbesc un pic mai rautacios. - Nu stiu nu am putut am incercat sa imi fac alt iubit, sa uit de pasiunea asta dar nu are rost, nu-l pot uita. Dar tu? Spune-mi te rog ca Dan numai e in capul tau? De ce nu ti-ai facut un iubit pana acum? inghetase sangele in venele mele, era cat pe ce sa zic ca eram cu Rares. -Iza, Dan a fost uitat in vara aia desi vacante la rand a insistat sa ne impacam, ceva m-a facut sa rezist si fara el si fara iubire (ce mai minteam acel ceva era chiar iubitul meu Rares- nu puteam sa dorm daca nu ii auzeam macar vocea). A sunat la usa si conversatia s-a incheiat fiindca iubitul meu intrase pe usa intr-un costum negru, cu o cravata albastra ca rochia mea cu picatele argintii (ramasesem marcata de cerul ala de oameni visatori senin cu luna la mijloc), rochia Izei era tot albastra,dar o nuanta mai deschisa decat a mea, amandoua aveam sclipici in par, ne coafasem una pe cealalta, toti 3 eram stralucitori, cand am plecat mama a spus ceva care m-a marcat si acum: -Pai ce sa va urez ca sunteti asa frumosi incat nu aveti cum sa nu castigati vreun premiu! ma privea si apoi a intors ochii catre Rares. Succes, cu ochii catre Iza, noroc, si cu ochii spre mine din nou, sa aveti incredere in voi. Drum bun. avea obiceiul sa isi lase amprentele pe sufletul omului- habar avea cat de mult.
Am mers cu masina lui la petrecere, toti din clasa lui stiau de secretul nostru, eu cautam sa-i spun lui Rares de hotararea Izei, insa nu stiam cum s-o fac, iata de ce: -Rar sa stii ca am o surpriza sa iti fac, mai pe seara am sa te anunt. -A da? O.K. Dar sa stii ca asta-seara imi gasesc perechea asa ca te rog sa ma lasi sa nu creada lumea ca sunt cu tine. spera ca ea a uitat de acea pasiune si aceste glume erau obisnuite intre ei, habar avea el ce avea sa se intample. Cand am ajuns ne-am asezat toti la aceeasi masa, atunci am plecat la toaleta si am vorbit cu un coleg de-al lui sa o tina pe Iza ocupata, in 10 minute Rares era la toaleta: - Ce s-a intamplat, puiul meu? -Acum o jumatate de ora am aflat ce vrea Iza sa faca, nu ne-am hotarat mai devreme sa-i spunem si acum s-a hotarat ea sa-ti spuna, si eu stiu, deci voi fi complet vinovata oricum ar fi. - Despre acea surpriza era vorba? se cutremurase. - Da, despre asta era vorba. - Dumnezeule, ce facem? Cum facem? - Ei bine daca o retinem pana la proclamarea reginei si regelui balului vom putea sa evitam. - De ce? -Toata lumea te voteaza. - Si? - Ea nu e pe lista candidatelor, oricare fata ar fi, te prefaci ca ti-ai gasit perechea. - Bine dar cum evitam doua ore aceasta confesiune? - Vorbeste cu baietii de la tine din clasa, vorbesc si eu cu fetele. M-a luat in brate si mi-a urat succes, apoi am iesit de la baie si am mers chiar la fetele din clasa mea si la cateva prietene,apoi m-am intors la Iza. - Unde umbli? a intrebat ea. - Pe ringul de dans am intalnit toate fetele cu care petreceam noi pauzele ar trebui sa treci si tu pe la ele sunt incinse la dans acolo. i-am aratat unde erau, nici nu s-a uitat, ca de obicei o visatoare- privea in gol. - Lasa-le acum vor intelege mai tarziu, ce zici de manevra din masina? - Bine lucrat, dar nu te mai stresa atat daca va fi sa fie al tau va fi. de asta ma cam indoiam caci noi eram de 4 ani impreuna si urma sa ne mutam impreuna in Bucuresti la facultate. - Eu cred ca am sa plec sa-l caut si am sa-i spun. - De ce nu astepti pana la proclamarea Regelui si Reginei Balului? - Nu m-am inscris. - Pai tu crezi ca el s-a inscris? Eu una nu cred. Atunci e dansul perechilor, il poti invita la dans. speram ca se va resemna, dar tot mai insista asa ca am plecat putin cu Rares cat sa o las sa se gandeasca- stiam ca lua sfaturile mele in serios.
La anuntarea Regelui si Reginei Balului el a iesit rege: -Si Regina Balului este, a deschis plicul, Mona Grant! a strigat seful clasei a 12A. Eram amortita nu imi venea a crede, de ce eu? Acum trebuia sa dansez dasul perechilor cu el, Iza avea sa plesneasca daca nu plesnise deja, nu o vedeam nicaieri si ce e mai important care fusese desteptul sau desteapta care ma inscrisese? Dupa ce am dansat ne-am sarutat fara sa realizam ca eram in mijlocul camerei si oricine ne putea vedea inclusiv Iza, ne hotarasem, mergeam sa ii spunem Izei. - Unde e Izabela? am intrebat o colega de la masa. - Plecase de la masa chiar inainte de anuntarea Reginei Balului. Am plecat cu el la baie, cand am intrat Iza parea ca nu e acolo, insa cand am deschis o cabina, mi-am gasit cea mai buna prietena spanzurata de bec cu propriul ei cordon de la rochie, geamul de la cabina era intredeschis, prin ea treceau razele aurii ale rasaritului, Izei i-a cazut din mana biletul de adio: „Dragi mei Mona si Rares, De la inceput vreau sa va spun ca eu am stiut din vara aia ca el s-a indragostit de tine, apoi ca sunteti impreuna, am sperat ca veti face ceva, ca va veti desparti, ca veti renunta unul la celalalt, sau macar ca veti fi sinceri cu mine si-mi veti spune adevarul.
Mona, nu e vina ta stiu prin tot ce ai trecut recunosc ca iti citeam jurnalul numai de dragul de a trai in fantezie momentele fericite cu Rares, iarta-ma, dar nu am mai putut rezista, stiam ca veti fi alesi Regele si Regina Balului erati cei mai potriviti- eu te-am inscris.
Rar, iarta-ma pentru ca v-am facut relatia grea in ultimii 4 ani, si ca nu v-am spus, am fost egoista dar numai aveam de ce sa va mai tin sub presiune va potriviti prea mult ca eu sa pot sa ma bag. Nu e vina voastra e vina mea pentru tot ce s-a intamplat, imi pare rau. Sincere regrete, Cu dragoste, Izabela" |
| Monica Elena Gurban (Tema: "Încătuşare") |
|
Dragoste şi Haos... Chiar acum imi amintesc... am intrat amandoi la acelasi liceu... la sectiuni diferite... el fiind cu partea reala... eu cu cea umana... desi eram diferiti am fost cei mai buni prieteni de mici... normal doar eram veri... Cand am absolvit si am aflat ca mergem la cea mai buna facultate in Bucuresti eram in al noualea cer amandoi... fiindca din nou soarta a facut sa fim nedespartiti... la acea facultate terminase si verisoara noastra mai mare... Elena... eram mandri de ea urma sa plece la Londra cu niste colegi de-ai ei si promisese ca va scrie des... in vara aia Andrei si-a facut majoratul... a fost o petrecere mostru toti prietenii lui si niste fete... foarte ciudate... in afara de mine, Elena si sora celei mai bune prietene... Gabi nu cunosteam pe nimeni din camera aia... Atunci am aflat totul despre varul meu... stiam ca ai lui se despartisera, dar nu stiam ca fusese mana lui in toate astea... fratele lui mai mic de 16 ani Bobby renuntase la fotball tot din cauza lui... iar fratele lui mai mare Alex fusese cel care il instruise... Tipu era fratele lui vitreg din partea mamei lui... fusese de mai multe ori la scoala de corectie cand era mic din cate auzisem... insa nu ma interesa... Acum aflam prima oara asta si era foarte socant... Andrei si Alex mergeau impreuna in baruri inca de pe vremea cand Andrei avea 16 ani si bateau baieti mai tineri sau oameni in varsta si in stare de ebrietate... Nu vroiam sa aud dar stiam cum se juca... avea obiceiu sa dea in stanga si in dreapta cu banii... fetele erau moarte dupa el... insa el doar le folosea. La acea petrecere Andrei nu da semne ca nu se distreaza... stiam ca prietenii lui vor sparge ceva... vor face ceva... desi era un elev foarte bun la scoala era un petrecaret salbatic si un baiat foarte admirat de cei din jur... mai ales de cele...
Fara sa-mi dau seama Andrei a ochit-o... si am fost nevoita sa ii fac cunostinta cu ea... nu prea mai vroiam dupa toata harababura pe care o aflasem la acea petrecere... insa am fost nevoita: -Hei... Andrei... sarbatoritul care a dat de bucluc... ea e sora prietenei mele... Gabi (am spus-o ranjind... as fi vrut sa-l trag la raspundere dar m-am abtinut) au dat mana si si-au zambit cand... -Imi... pare bine... oare varul meu se blocase? ramasesem cu gura cascata... o privea in ochi si era blocat nu stia ce sa ii spuna... era ca un pustan de 13 ani cand vedea o fata mult mai mare care ii zambea... nici la 13 ani nu a fost asa... din contra... ele se uitau dupa el disperate el nu le dadea nicio importanta... -Si mie... Gabi nici nu observase... sau daca observase? avea sa fie fata care ii pune capac? ma temeam... dar nu stiu de ce... -Ei bine vere eu vreau sa beau ceva si pe asta mica nu trebuie sa o las din ochi - ordine stricte ale soru-si - vorbim mai tarziu... am luat-o de mana pe Gabi si am facut pasi catre frigider... cand am ajuns si am privit inapoi Andrei inca privea... -Simpatic varul tau... desi pare un pic cam prea diferit de cel din povestile auzite despre el... -Ce povesti?... ma comportam de parca nu as fi stiut... nici nu o priveam. -Ahh... pai fizicul e exact cum mi-am imaginat... slabut dar totusi bine facut... saten cu ochi caprui spre verde... dar e cam tacut... si am auzit ca vorbeste mult... ca te lasa cu gura cascata din 3 vorbe... lucruri de genul asta... parca nu ar fi fost asa... de fapt el mereu facea asa... mereu da fetele pe spate fara sa isi dea seama... le lua drept niste amici de-ai lui... nimic mai mult insa acum ramasese blocat complet...eram si eu cam blocata... -Eee... tu esti mica... ce ai vrea sa te dea si pe tine pe spate? Gabi... eu te avertizez ca cine stie asta despre el si a facut urmatorul pas cu el s-a ranit groaznic... am avut colege la liceu care erau moarte dupa el insa el nu le da pic de importanta... si crede-ma ca nu erau urate sau proaste... incercam sa nu o las sa se impresioneze cu el... stiu ce impact are asupra celor pe care ii intalneste... mai ales fete... nu as vrea sa o am pe constiinta. Acea seara se desfasura normal... dar ceva nu era la locul lui... Andrei ciocnea pahare... servea fetele... dar era diferit ceva nu era bine... apoi am inteles... -Emi vino putin... avea ochii rosii nu statuse deloc mai toata noaptea... am lasat-o pe Gabi in grija Elenei si am plecat dupa el... Spune-mi si mie ce e cu pustoaica aia? -Ce sa fie... e sora amicei mele de-o seama cu noi - Flori... mi-a dat-o in grija ca ea se ocupa de examenul de admitere nu are nici timp nici chef de ea... dar cu tine ce e... esti palid... si nu ai spart niciun pahar pana acum... te simti rau cumva? recunosc ma cam impacientasem... -Aoleu nu... doar ca ochisorii aia verzui... mi-au adus aminte... nu stiu e diferita... ii tremura vocea... se uita fix spre ea... -Varule... ia-o mai incet... tipa are doar 16 ani... o cunosc de cand avea 9... nici sa nu iti treaca prin cap asa ceva eu nu am adus-o aici sa iti faci tu de cap cu ea... -Stai linistita Emi ca nici nu ma gandeam nici nu stiu ce sa ii zic... e singura fata care ma face... nu stiu... sa tac pur si simplu... ma lasase iarasi fara cuvinte... el marele cassanova era infrant de o roscata de 16 ani care era impresionata doar amical de el... nu imi venea a crede...
Andrei a mai intrat de cateva ori in camera dupa ce ne-am schimbat sa se asigure ca avem destule perne si paturi pentru ca e destul de racoroasa camera lui... in fine ca avem tot ce ne trebuie... apoi s-a refugiat si el la Bobby in camera... unde probabil l-a inghesuit - bietul de el - pana l-a dat jos din pat... Undeva pe la doua dupa-amiaza facusem oua prajite si o lasasem pe Gabi cu Bobby in bucatarie... erau de-o varsta si... ce rau era... am plecat in camera cu Elena sa vorbim... iata ce s-a intamplat cat am lipsit: -Asta imi place mie... sa iau micul dejun la pranz... Andrei nu isi putea dezlipi ochii de la Gabi, era sa se impiedice de un scaun... Buna dimineata... luase scaunul in maini sa se aseze pe el... -Buna dimineata... zise Gabi uitandu-se la Bobby parea ca stie ceva... Andrei se pregatea sa ii spuna ca o place cand Bobby se ridica de pe scaun si o saruta pe Gabi apoi pleca la un dulap si ii aduse niste dulciuri... Saracul Andrei nu stia ce sa faca... apoi isi aminti de cele spuse de mine in seara aia... a venit la noi in camera si a inceput sa imi spuna foarte nervos: -Emi tu stii ce face prea iubitul tau var cu amica ta? parca ar fi comis cine stie ce crima... avea un ton foarte grav... -Ce sunt impreuna? a da... stiu... de fapt special ii lasasem singuri... si Bobby se indragostise de ea... dar nu a vrut sa imi zica nimic de teama ca va fi respins... iata ca de data asta e bine... E o crima? -Emi nu mi se pare normal... pe mine nu m-ai lasat sa vorbesc macar cu ea iar pe fratemeu il lasi sa aiba o relatie cu ea... era gelos... Doamne nu-l vazusem asa niciodata... -Stii ceva, Bobby nu e ca tine... e la fel ca ea... la prima iubita... are 16 ani ca si ea... tu esti obisnuit cu alt fel de fete... Andi nu te supara dar nu pot face nimic... tu te vei plictisi curand si oricum plecam la facultate ea ramane aici ce faceai, o faceai sa sufere ca pe celelalte? trebuia sa-l atac sa taca din gura pentru ca altfel se baga intre ei... chiar nu vroiam sa sufere... -Bine, bine inteleg... se resemnase... mai facea si ca mine cand era vorba de prietenele mele sau in cazul asta de pustoaica pe care eu si soru-sa am crescut-o de la 9 ani si am avut grija sa fie cea mai dorita fata... insa niciodata nu o lasasem pe mana nimanui...
Pana sa treaca toate astea a trecut vara...si inevitabil am inceput facultatea...nebunia inceputurilor noi...speram ca Andrei sa renunte la ideea cu Gabi sa fie iar iubitul tuturor fetelor...insa nu a fost asa...fiecare fata care ar fi vrut macar sa stea de vorba cu el era refuzata una cate una... Intr-o dupa-amiaza l-am intalnit pe treptele facultatii cu o tigara in mana: -Ce faci? te rog arunca chestia aia din mana oricine te-ar fi rugat sa i-o tii! eram mirata...nu era genul ala de om...cu vicii. -E a mea!...trase lung din ea uitandu-se spre cer...ce Dumnezeu facuse? -Cand te-ai apucat? deschisesem larg ochii...nu stiam ce altceva sa zic... -Cand te-ai apucat si tu...dar nu ti-am spus! ramasesem masca nu stia ca fumez...nu stiam ca fumeaza...ce era in capul lui...ma apucasem la scurt timp dupa majoratul lui din cauza anturajului...insa el...el ce motiv ar fi putut sa aiba? Stam cu el zilnic si parca numai avea chef de viata nu manca...nu bea decat un pahar cu apa si cam atat...rareori batut la cap de mine manca si el ceva...de multe ori il hraneam ca pe copil mic... Apoi s-a hotarat sa se mute cu o fata...o perioada se mai facuse bine...nu mai fuma...sau cel putin nu-l mai vedeam eu...bautura era la ordinea trecutului...insa ceva tot nu era bine... Dupa o perioada am inteles...se indragostise violent de o fetita...si nici nu isi daduse seama...Cassanova al nostru era indragostit...si nu puteam face nimic decat sa ii oferim sprijin insa era prea orgolios pentru asta... Fata cu care se mutase povestea de el...ca e suparat, ca nu o baga in seama, dar nu stiam ce sa ii spun...daca s-o incurajez sau sa o las asa...nu imi mai intelegeam varul...si ne stiam de mici...apoi s-a intamplat si tragedia... A picat examenele...a renuntat la facultate...si pe concubina sa a lasat-o gravida...tatal lui i-a gasit o slujba...il ajuta cu bani...insa tot nu era fericit...am fost la el intr-o zi dupa cursuri: -Buna vere...ce-i cu tine? incercam sa par ca nu banuiesc nimic. -Ce sa fac...acasa...de la munca...si-a desfacut pachetul de tigari aproape gol...si-a pus o tigara in gura si a aprins-o...ma privea lung si ironic...parca ar fi stiut ce gandeam...am privit in cealalta parte... -Diana ce mai face? -Probabil cu mama si cu maica-sa cumpara lucruri pentru copil...veni raspunsul dupa un nor gros de fum... Nu il mai vazusem asa...slabise...avea un pahar de bere in fata si o tigara in mana - ca niciodata...pentru prima oara puteam spune...Andrei s-a schimbat... Dupa acea scena din bucataria lui nu l-am mai vazut vreo luna...insa dupa fix o luna am citit ziarul titlul cat se putea de mare"Un barbat de 20 de ani a intrat aseara cu masina in raul Arges"... dupa ce am citit mai atenta am gasit initialele varului meu...stiind ce fel de sofer era imi faceam griji...Iar Diana nu raspundea la telefon...am sunat-o pe mama lui Andrei nici atat...in cele din urma l-am sunat pe el...mi-a raspuns Diana: -Alo? -Diana? Sunt Emi...ce s-a intamplat cu Andrei...? gafaiam de teama... -Aoleu...suntem la spital...mi-a dat repede adresa unde am ajuns cat de repede am putut imi era teama...dar de ce nu stiu...
El nu rezista cateva zile fara fata ce-i aducea aminte de fiinta draga (Gabi) daramite sa ramana fara mama copilului lui? Innebunise complet...s-a imbatat...si apoi a urcat in masina cu intentia de a o aduce acasa pe Diana... Ceva insa nu a mers bine...el fiind vitezoman din fire a calcat acceleratia pana la refuz (am presupus eu...desi asta facea de fiecare data la volan...fie treaz,fie beat)...afara plouase...soseaua era si asa periculoasa...in cele din urma pe pod...si-a amintit de seara in care o cunoscuse pe Gabi (asta tot eu intelesesem nu lasa volanul din mana din orice motiv)... A lasat volanul din mana si a uitat complet de el...masina a derapat si a cazut in rau...Politistii au spus ca l-au gasit pe marginea raului bolborosind ceva ca vrea s-o vada pe „fata cu parul roscat si cu ochii verzi"...desi concubina sa era satena cu ochi verzi...probabil reusise sa iasa din masina...desi nu imi pot imagina cum... Doctorul ne-a spus ca poate vorbi...asa ca am mers eu prima la el: -Ce faci Andi? mereu am aratat ca nu ma deranja postura in care se afla...totdeauna eram bucuroasa ca il vedeam - poate de asta imi primeam mereu acea privire ironica si acel zambet bolnavicios. -Emi...Stau la pat...parea un pic ametit...poate trist...se astepta oare ca Bobby sa vina cu Gabi aici? inca erau impreuna...dar nu stiu ce pot spune... -Andi vreau sa stiu ce s-a intamplat? ma interesa...doar era omul pe care il cunosteam perfect...iar acum dintr-o data nu puteam spune cu certitudine ce si cum...mi-a povestit tot ce ne spusese politistul si ce presupusesem eu apoi: -Cand am cazut mi-am amintit tot ce eram inainte de a ma indragosti de fetita aia...mi-am amintit totul...o voiam inapoi pe Diana...ceva m-ar fi tras spre Gabi...si ceva ma tragea la fund...mi-am adus aminte de copil...si am hotarat ca trebuie sa scap macar pentru el...si imi amintesc ca am iesit...apoi totul e in ceata... -Inteleg vere...haide odihneste-te...trebuie sa fii in forma cand vine bebe...incercam sa il fac sa nu se gandeasca la tot din nou...nu stiu daca am reusit.
Toate astea m-au facut sa ma gandesc la tot ce era Andrei inainte si ce era acum...Bobby si Gabi au ramas impreuna...s-au si casatorit... au avut vreo 3 copii si au fost mereu fericiti impreuna...fara sa banuie macar o clipa ce era in sufletul lui Andrei.
Asta a adus mai multa nefericire in sufletul lui...insa numai eu si el stiam asta...cu cel mai bun prieten
al meu am pierdut legatura insa stiu ca dupa 20 de ani de casnicie...cand si-a trimis baiatul pe un drum bun a parasit-o pe Diana si a dus o viata singuratica...pana undeva la 45 de ani
cand a murit de cancer pulmonar. |
| Monica Elena Gurban (Tema: "Încătuşare") |
„Am inceput vacanta
de vara" asa scrie pagina de jurnal din 15 iunie 2007. Am plecat la tara sa uit tot ce mi se intamplase pana atunci si ma intreb cum am putut trece prin acei 8 ani de scoala dorindu-mi sa
se termine? Si acum imi amintesc, nu erau momente chiar grozave, dar era copilaria mea. Visam la drumuri, visam sa plec departe, ce copil eram...
Toata lumea i se
intindea la picioare si nimic nu ii putea sta in cale sa obtina ce isi dorea... Asta a visat Andrei prin toata scoala generala si prin tot liceul... multi dintre noi il cunosteam ca pe un
tip firav dar avea caracter... cand eram mici eram cei mai buni prieteni...
/https%3A%2F%2Fassets.over-blog.com%2Ft%2Fcedistic%2Fcamera.png)
/idata%2F2044040%2Fsfinti-noiembrie%2Fbannermire4.jpg)