Rabufneste iarna-n noi

Răbufneşte iarna-n noi

Stă ascuns în mine-un sloi

Netopit. Netulburat.

Răbufneşte iarna-n noi,

De spunem: „M-am săturat..."

Cum de-l ştiu? Puţin sclipind,

L-am zărit. Raza de har

Mi l-a arătat, glumind:

- Ca să ştii de el, măcar.

Ah, un sfat mi-ar trebui,

Să mă-ncurajez. Ceva...

- Uite cin' va birui:

Cel ce capu-şi va pleca.

Ghiocelu, -atât de mic,

Neajutorat părea -

Dar se-nalţă şi pe frig -

O smerită floricea.

Sloiul nu se va topi,

De nu-i primăvară-n gând.

Când tristeţea va muri,

Flori vor răsări, curând.

Frozen Nature, E. H. Grieg

Autor: Prof. Religie Mirela Șova