Sconcs...

Sconcs...

Sufletul meu miroase ca un sconcs
Înaintea Ta, Doamne -
Cum de îndrăznesc să îmi joc veşnicia
Strâmbându-mi chipul, în loc
Să-l fac mai frumos?
Nu am curaj să fiu bună,
Dar pot să fiu rea?!
Mi-e frică de întuneric,
Dar nu mi-e frică de Tine?!
Trebuie să mă opresc
Din prostia inversării lucrurilor.
Şi să-mi fie teamă să nu mă părăseşti
În eternitate.
Strig către Tine în vers:
Nu mă lăsa, pe mine, sconcs-ul Tău
Neruşinat de labil.
 


Autor: Prof. Religie Mirela Șova