Mangaieri ale mainii Maicii Domnului

Mângâieri ale mâinii Maicii Domnului

1.

Mâna Maicii ne arată, în icoană,

Pruncul Vieţii, celei fără de sfârşit.

Şi ne-ndeamnă mâna ei, mână de mamă,

Să deschidem uşa Fiului iubit.

Mână dulce, mângâioasă, de Fecioară,

Mână care ştie-a ţese minunat,

Mâna sfântă din icoană se coboară,

Către cel îngenuncheat, înlăcrimat...

Mângâi inimi, mângâi suflete, Marie,

Mâna ta şi Crucea Lui a mângâiat,

Cine ştie, pe-a ta mână, cine ştie

Câte lacrimi sfinte nu s-au scuturat.

Calea-i grea, ne îndârjeşte poticnirea,

Dar o mână se întinde-n ajutor,

Mâna Maicii ocroteşte omenirea

Şi alină al eternităţii dor.

2.

Mână brăzdată de ploi înlăcrimate,

Mână a blândelor mângâieri,

Mână mai scumpă decât nestemate,

Mână ce ştie s-aline dureri,

Mână ce a ţinut cu gingăşie

Pe Pruncul Sfânt, pe micul Împărat,

Mână a Maicii; a Anei, Marie,

Mână ce spre ajutor mult ne-a stat,

Maică, Fecioară, Mireasă şi Doamnă,

Tu ne acoperi, din Ceruri de Cer,

Maică, ne mângâi, de sus ne ceri mană,

Nu mai e nimeni pe lume stingher!

Îţi sărutăm mâna, cu plecăciune,

Cum sărutăm mâna şi la părinţi,

Şi-atunci icoana se scaldă-n minune,

Maică, Marie, tu ne alinţi!

3.

Lacrimile noastre, Maica ni le şterge,

Ea goneşte teama, să nu ne încerce;

Mâna ei închină pruncii, nevăzut,

Fecioara Maria plânge neştiut...

Ploaia ei de lacrimi, rouă de minuni,

Cade în străfunduri, cade în genuni,

Străluceşte-n noapte - mii de licurici -

Maica e-n icoană, Măicuţa-i... aici.

Închinare la icoana Maicii Domnului,
vindecătoare de cancer

Tu, Măicuţă, ai puterea

De a ne birui firea.

Taină ţeşi când ne-nchinăm

Şi de boala grea scăpăm.

Ne dai timp de pocăinţă

Şi lacrimi de umilinţă,

Dă-ne să nu irosim

Harul sfânt ce îl primim!

Fii ocrotitoare blândă,

Mâna ta să se întindă

Spre piciorul poticnit,

Spre sufletul înrăit.

Şi prefă spinul în floare,

Boala grea în vindecare,

Răutatea în blândeţe,

Urâciunea-n frumuseţe.

Maica Fiului Ceresc,

Toţi creştinii te slăvesc!

Închinare la icoana Maicii Domnului,
izvorâtoare de lacrimi

Nu doar lângă Cruce

Preacurata plânge;

Ci şi din icoană,

Lacrimă pe rană.

Lacrimi dăruite

Lumii chinuite,

Tămăduitoare

Din durere mare.

Plânge, Maica, plânge,

Lacrima-ncet curge

Spre neputincioşi,

Spre mulţi păcătoşi.

Sufletul atinge,

Ea, când se prelinge,

Lacrimă de mamă,

Pe a lumii rană.

Curge şi spre mine,

Ca să mă aline;

Strop vindecător

De ceaţă şi dor.

Stau îngenuncheat,

De plâns înecat,

La icoana sfântă,

Cerând milă multă.

Lacrima i-o sorb,

Eu, smeritul rob,

Cu sete de Rai,

Obosit de vai.

Lacrimi - floricele,

Dar inimii mele,

Nu se mai opresc,

Spre oameni ţâşnesc,

Maică, mulţumesc!...

 

Autor: Prof. Religie Mirela Șova