cuvintele răsfrânte, licuricii din iarba sufletului meu
Cocoşul, ah, cocoş chinuitor,
Cântă în noapte neagră de trei ori,
Trei vuiete în suflet speriat,
Trei dangăte cu zgomot înfundat.
Cocoşul, ah, cocoşul ce-a cântat...
Zisese Domnul: „Tu mă vei trăda
De trei ori, iar cocoşul va cânta";
Atunci abia Petru şi-a amintit,
Cântatul de cocoş l-a umilit.
Cocoşul, ah, cocoşul neoprit...
Şi-a plâns amar Apostolul - pescar,
Cocoşul a cântat şi el amar,
O lume-ntreagă i s-a răsturnat,
La un banal, nevinovat cântat.
Cocoşul, ah, cocoş de neaflat...
Pe rădăcini de plâns, el s-a trezit,
Iertarea, cu durere, a cerşit
Şi-a mulţumit cocoşului ceresc
Primind din nou darul apostolesc.
Cocoşul, ah, cocoşul nefiresc...

Autor: Prof. Religie Mirela Șova