cuvintele răsfrânte, licuricii din iarba sufletului meu
Neînţelegând, am înţeles
Că nu pot să înţeleg tot.
Şi atunci mi s-a deschis inima
Ca o carte desferecată,
În imagini şi cuvinte.
Era scris acolo înţelesul cel tainic al lucrurilor,
Dar era atât de mărunt scris,
Încât n-am înţeles mai nimic.
Bucurându-mă de presimţirea
Înţelesului ascuns,
Am lăsat cartea inimii
Să se pătrundă de lumina Ta
Şi m-am închinat Ţie,
Ca să-mi dai lupa potrivită,
Să văd mai mult din adâncul înţeles
Al celor mai neînţelese lucruri.
Să văd, să cred şi să Te slăvesc.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova