Indemn catre suflet

Îndemn către suflet

Suflet, scormoneşte-te

Şi-apoi lămureşte-te:

Ce se-ntâmplă, eşti de piatră,

De păcatele te latră

Şi nu simţi, nu zici nimic,

Doar te-nghesui, foarte mic,

Într-un trup ce-abia te ţine,

Supărat şi el pe tine?

Ce-i cu tine?

Ce-i cu mine?

Iată, suflete, ce vine

Pentru cei ce sunt ca tine:

Doar ciulini şi mărăcini,

Mătrăgună, scaieţi, spini,

Dureri care nu au nume

Şi locul fără minune...

Asta vrei, asta-ţi doreşti,

Sau vrei să te mântuieşti?

Suflete, descoase-te

Şi-nfrumuseţează-te,

Ştiind că eşti invitat

La nuntă de Împărat,

Ştiind că ai pregătită

Haină albă, dăruită

De Iisus Hristos, din Rai,

Ce aştepţi? De ce mai stai?

Ce are inima ta,

Insensibilă şi grea,

Încuiată-n duşmănie,

Învelită-n viclenie

Şi pustie... prea pustie.

Cine inima-ţi învie?

Te gândeşti tot spre păcat

Şi de Domnul ai uitat?

Ai uitat de Judecată

Şi fluturi ca frunza moartă,

Fără să fii primenit?

Suflete, te-ai rătăcit...?

Trebuie să-ţi faci curat,

Fii gazdă de Împărat!

Ia-ţi păienjenişul urii

Şi pune stavilă gurii;

În tăcere şi iubire

Vei putea primi pe Mire!

Autor: Prof. Religie Mirela Șova