Ctitor nevazut

Ctitor nevăzut

Când propria viaţă s-a făcut balast

La societatea ce-ţi zâmbeşte cast,

Când eşti bun de muncă doar de eşti robot,

Fără dram de suflet - alţii te socot,

Când n-ai cui te plânge, căci nu eşti crezut,

- Plânsul şi suspinu-ţi alţii nu le-aud -,

Se deschide Cerul spre a te iubi,

Domnul te aude, te va însoţi...

Biserici de piatră, dacă reci le simţi,

Să ştii că în tine, undeva, te minţi;

Slujba nu e rece; dincolo de ea

Sunt: Dumnezeu, Sfinţii, Maica ce te vrea.

Dă-ţi lacrima caldă pe lespezi ofrandă,

Să-ţi curgă din suflet pe dale de piatră,

Astfel auri-vei biserici; vei fi

Ctitor, chiar prin plânset, fără a o şti.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova

Comments

[:0010::0011::0004:Danielle]

BONJOUR UN PTIT COUCOU DU JEUDI BONNE SOIREE BISOUS