-zie

-zie

Iluzie, confuzie, deziluzie,

Târzie, apostazie, poezie...

Urechea ni se pleacă spre ştirile extreme,

De foarte rău sau bine, vedete, despre vreme,

Năuci după citire, năuci după-ascultare,

Nimic nu înţelegem... am vrea ceva mai... tare.

Cum ar fi fost acuma să fie prezentată

În premieră, lumii, drept ştirea cea mai „caldă",

Că din mormânt un Semen a treia zi-nviat-a,

Cât timp interesa-ne-ar? O zi, două şi... gata...

Dar când de rău se spune, de lucruri deşănţate,

Abia atuncea, parcă, sunt veşti apetisante,

Uităm de-a noastră treabă, uităm de ce e bine,

Şi ne-aruncăm privirea aiurea, în neştire.

De fapt, ce ne atrage? Ce şarpe ne momeşte?

Cu sufletu-n derivă, lumea spre ce pluteşte?

Ce e curat şi tainic, sensibil şi cucernic,

Prea învechit ne pare, minuscul şi netrebnic.

Oh, lume, -ţi ceri osânda şi-ţi cauţi Judecata,

Te laşi uşor vrăjită, eşti prea necugetată!

Din caierul minciunii ţi-ai tors singură plasa,

Înfăşurată-n moarte, nimicului mireasă.

Adu-ţi, te rog, aminte, de-un Domn şi un Botez,

Trezeşte-te, odată! Aveai şi tu un crez!

 


Autor: Prof. Religie Mirela Șova