cuvintele răsfrânte, licuricii din iarba sufletului meu
Şi-a fost un Om, Care a suferit
Mai mult decât toţi oamenii din lume;
Pe Cruce, cu piroane ţintuit,
Şi chinuit nespus, doar El, anume.
Acel Om Unic, Care a luat
În sufletul Său bun, durerea lumii,
Este Iisus Hristos, Domn, Împărat,
Care-a deschis pe veci calea minunii.
El e în fiecare om creştin,
În El sufletele noastre respiră,
Spre El durerile din lume vin
Şi bunătatea doar El o inspiră.
De-aceea, fraţi ce sunteţi în durere,
Priviţi-vă în inimi ca-n oglinzi,
Căci dragostea eternă e, nu piere,
Cu gândul, ca un deget, poţi s-o prinzi.
Mâna întinsă celui suferind
E mai mult decât aur şi argint;
E însăşi mâna Domnului din cer.
E-ascuns în ea dumnezeiesc mister.
Şi-a fost un Om, Care a suferit,
Pe Cruce, cu piroane ţintuit.
El a-nviat a treia zi, -în lumină,
De-atunci de El lumea întreagă-i plină.

Autor: Prof. Religie Mirela Șova