Rontaiala

Ronțăială

de Mirela Șova

Nu suntem haine,

Nu suntem roți,

Nu suntem tălpi,

Atunci de ce ne tocim?

Nu suntem poteci

Pe munții vieții,

Dar de ce ne bătătorim?

Când rostim cuvinte,

Când privim în jur,

Ce ne mai învie?

Ce așteptăm, zi de zi,

Duși pe gânduri, pribegi,

Cu melancolie?

Ne va da răspunsul un fluture?

Un cântec, o stea, o păpușă?

Va striga inima ceva,

Străbătând înspre ușă?

Nu știu, vom vedea.

Deocamdată ronțăi un nor

Și tricotez o mănușă.