Seara de iarna

Seară de iarnă

Azi, mâinile lui Dumnezeu

Au fost plămădite

Din zăpadă.

Mi-a acoperit suferința cu alb

și cu pulbere îmblânzită.

Am căutat dragostea Lui

Ascunsă în viscol,

În focul din sobă,

În mănușile ce ridicaseră

O lopată,

În țurțurele de streașină,

În cățelulușul de pe drum.

Dumnezeu Se plimba

Într-o sanie trasă de cai,

Pe-o uliță tainică,

Iar apoi s-a înzăpezit

Într-un tren de câmpie.

S-a strecurat într-o poveste,

La o cană cu ceai de măceșe –

Pe care I l-am turnat chiar eu.

de Mirela Șova