Treptele smereniei –

Sfântul Teodosie de la Pecerska, vizitiu

Potrivit Sfântului Ambrozie de la Optina, există trei trepte ale smereniei.

Prima este să te supui față de mai-marii tăi și să nu te înalți peste cei mai mici ca tine. Pe o asemenea bază se întemeiază funcționarea normală a societății. Sunt mulți astăzi care se împotrivesc oricărei forme de autoritate, de la elevi neascultători, până la creștini ce nu ascultă de Biserică. Iar cei ce fac astfel, sunt încă departe de adevărata smerenie, ne învață arhimandritul Serafim Alexiev.

A doua treaptă a smereniei este să te supui față de cei egali ție și să nu te înalți peste cei mai mici ca tine. Mândria nu ne lasă a ne supune celor egali sau mai mici: ne credem frecvent mai deștepți și dorim să comandăm. Evident, la această treaptă e mai greu de ajuns decât la prima.

A treia treaptă a smereniei, cea mai înaltă, este să ne supunem și celor mai mici ca noi și să nu ne socotim nimic, ci... asemenea dobitoacelor. Această treaptă este atinsă de sfinți. La smerenia desăvârșită se ajunge prin coborârea în adâncurile umilinței. Acest fapt ni-l dezvăluie Însuși Mântuitorul, prin cuvintele: “Care dintre voi vrea să fie mai mare, să fie slujitorul vostru” (Matei 20, 27).

Sfântul Teodosie de la Pecerska, egumen al mănăstirii Pecerska-Kiev (sec. XI, pomenit la 3 mai), mergea des la Kiev, la cneazul Iziaslav. Odată l-a prins seara la palat și a stăruit pe lângă cneaz să se întoarcă la mănăstire. Cneazul a poruncit atunci să i se pregătească o mică trăsură și un vizitiu să-l ducă pe egumen. S-a întâmplat ca trăsura să nu aibă decât un singur loc, iar vizitiul să trebuiască să mâne calul fie pe jos, fie călare, fără a se putea odihni. Supărat că-și va pierde noaptea conducând un biet călugăr la mănăstire (vizitiul nu cunoștea identitatea egumenului, care era îmbrăcat simplu), acesta bodogănea, cârtind.

Când au ieșit din cetate, vizitiul nu s-a mai putut abține și i-a poruncit Sfântului să se dea jos, ca să urce el în trăsură. Sfântul Teodosie i-a răspuns îndată:

- Bine, fiule, așa să fie.

Tânărul vizitiu s-a urcat în trăsură și a adormit pe loc, iar egumenul Teodosie a mânat trăsura toată noaptea, trudindu-se. Dimineața, când au început a întâlni oameni în cale, vizitiul a văzut cu uimire că toți îl salutau cu respect pe călugăr, care părea cunoscut și cinstit în zonă. Când au ajuns la mănăstirea Pecerska, au fost întâmpinați de întreaga obște monahală, ieșită să-și primească egumenul, cu metanie. Atunci vizitiul s-a speriat de-a binelea și a înțeles că a fost plimbat în trăsură de stareț.

El se aștepta la o pedeapsă pe măsură, dar Sfântul Teodosie a venit la el cu blândețe, l-a luat de mână și l-a dus la trapeză, unde a poruncit să fie bine hrănit.

(Carte consultată: “Despre smerenie și mândrie”, Arhimandrit Serafim Alexiev, Editura Sofia și Cartea Ortodoxă 2004, traducere din limba bulgară)

un nou proiect educațional, 2011-2012

În cadrul anului școlar 2011-2012 s-a desfășurat un nou proiect educațional, intitulat SPIRITUALITATE ȘI INTERCULTURALITATE FĂRĂ FRONTIERE, inițiat în parteneriat de către: Școala cu cls. I-VIII nr. 6 Râmnicu-Sărat, Colegiul Național Alexandru Vlahuță – Râmnicu-Sărat, Școala nr. 3 Nicolae Titulescu – București și Comunitatea Ortodoxă Română din Istanbul – Turcia. Proiectul este avizat de către Inspectoratul Școlar al Municipiului București și Inspectoratul Școlar Județean Buzău, fiind supervizat de către Inspector de specialitate pentru Religie – București, Pr. Prof. Gheorghe Dogaru.

Copiii, cadrele didactice și preoții implicați în proiect au organizat activități cultural-religioase în preajma sărbătorilor Nașterii Domnului și Învierii Domnului, realizându-se un schimb de experiență virtual (prin intermediul serviciilor de Internet și yahoo-mail). Tematica aleasă de către partenerii de proiect a cuprins: Obiceiuri de Crăciun și Anul Nou, precum și: Tradiții de Paști și Icoane făcătoare de minuni.

La nivelul Școlii nr. 3 Nicolae Titulescu – București, proiectul a implicat elevi din clasele a IV-a B, a V-a C și a VI-a C, alături de direcțiune și de cadrele didactice: profesor pentru învățământul primar Gabriela Hostiuc, profesor lb. engleză Claudiu Marconi, profesor lb. franceză Dana Ilcenco, coordonator de proiect: prof. religie Mirela Șova.

Elevii claselor respective au prezentat la nivelul sălii de festivități a școlii câte un program liber ales, dorind să arate spectatorilor și, mai departe, partenerilor de proiect, cum receptează elevii bucureșteni Sărbătorile de Iarnă și pe cele Pascale, în data de 22 decembrie 2011 și 10 mai 2012.

Nu au lipsit invitații supriză (dansatori) și premiile oferite din partea școlii, pentru fiecare clasă participantă.

Programele au cuprins: creație literară proprie / selectată de elevi, scenete religioase alcătuite de elevi, teatru de păpuși, cântece și colinde (interpretare vocală și instrumentală), prezentare de materiale informative, concurs de întrebări și răspunsuri cu voluntari din sală, expoziții (desene religioase, ouă de Paști) ș.a. Prezentatorii au fost elevi.

Obiectivul general al proiectului este reprezentat de educația pentru receptarea valorilor culturale, stimularea interesului pentru cercetarea tradițiilor locale (folclorice, religioase, istorice etc.) și prezentarea rezultatului cercetării în cadrul unor programe cultural-artistice, articole, slide-show-uri etc. Iar dacă i-am întreba pe elevi... ei ar răspunde: obiectivul nostru este să ne bucurăm și să ne punem în valoare împreună!

Selecție de articole realizate de elevii școlii nr. 3 Nicolae Titulescu (click):

http://mirelasova.over-blog.com/article-traditii-de-pasti-in-romania-105440473.html

http://mirelasova.over-blog.com/article-poem-patimile-domnului-si-invierea-sa-105439713.html

http://mirelasova.over-blog.com/article-pastele-de-maria-bianca-schiopu-105116318.html

http://mirelasova.over-blog.com/article-poezii-de-paste-alese-de-elevi-105115395.html

http://mirelasova.over-blog.com/article-icoana-maicii-domnului-potoleste-intristarile-noastre-25-ianuarie-105113836.html

http://mirelasova.over-blog.com/article-despre-sarbatoarea-floriilor-105439870.html

Mulțumim tututor participanților, organizatorilor, partenerilor și sponsorilor!

HRISTOS A ÎNVIAT!

Selecție de fotografii:

 Despre Tradiții de Paști în România

 (material informativ)

- Un obicei care se practică numai în Bucovina în noaptea de Înviere este acela ca fetele să se ducă în clopotniță și să spele limba clopotului cu apă neîncepută. Apa neîncepută se obține astfel: persoana care a scos-o din fântână nu vorbește până când nu o va folosi la spălatul clopotului. Cu această apă se spală apoi fetele în zorii zilei de Paște, să fie frumoase tot anul și să fie plăcute de feciori.

- În trecut, feciorii își alegeau pe unul dintre ei, care era mai harnic, să le judece și să-i pedepsească pentru toate greșelile făcute de-a lungul anului. Cei găsiți vinovați erau purtați în jurul bisericii și la fiecare latură erau loviți cu vergele de lemn la tălpi, pentru a nu repeta greșelile anul următor.

- În zona Câmpulung Moldovenesc, în zorii zilei de duminică, credincioșii ies în curtea bisericii, se așează în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în așteptarea preotului care să sfințească și să binecuvânteze bucatele din coșul pascal. Fiecare gospodar pregătește un astfel de coș acoperit cu un șervet țesut cu model specific zonei, după rânduiala strămoșilor. În coș sunt așezate, pe o farfurie: semințe de mac (ce vor fi aruncate în râu pentru a alunga seceta), sare (ce va fi păstrată, semn de belșug), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), făină (pentru ca rodul grâului să fie bogat), ceapă și usturoi (rol de protecție împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se așează pasca, șunca, brânza, ouăle roșii, ouăle încondeiate, bani, flori, pește afumat, sfeclă roșie cu hrean, prăjituri.

După sfințirea acestui coș pascal, ritualul de Paști se continuă în familie.

- În părțile Sibiului, există obiceiul ca de Paști să fie împodobit un pom asemănător cu cel de Crăciun. Singura deosebire constă în faptul că în locul globurilor se așează ouă vopsite (golite de conținutul lor). Pomul poate fi așezat într-o vază frumoasă și farmecul sărbătorii sporește cu o podoabă de acest fel.

- La Călărași, la slujba de Înviere credincioșii aduc în coșul pascal, pentru binecuvântare, ouă roșii, cozonac și cocoși albi. Cocoșii vestesc miezul nopții: datina din străbuni zice că, atunci când cocoșii cântă, Hristos a înviat! Cel mai norocos este gospodarul al cărui cocoș cântă primul. Este un semn că în anul respectiv el va avea belșug în casă. După slujbă, cocoșii sunt dăruiți oamenilor săraci.

- În Maramureș, zona Lăpușului, dimineața în prima zi de Paști, copiii până la vârsta de 9 ani merg la prieteni și vecini să le anunțe Învierea Domnului. Gazda dăruiește fiecărui urător un ou roșu. La plecare, copiii mulțumesc pentru dar și urează gospodarilor Sărbători fericite. La această sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru ca în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului.

- În Argeș, printre dulciurile pregătite de Sfintele Paști, se numără covrigii cu ou (în compoziția lor se adaugă multe ouă, 10-15 la 1 kg făină). Fiecare gospodar se străduiește să pregătească o astfel de delicatesă, care este și simbolul belșugului.

- În Banat, la micul dejun din prima zi de Paști, se practică tradiția tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primește o linguriță de paști (vin și pâine sfințită). În meniul acestei mese sfințite se include ciolanul de porc fiert, ouă albe și mâncăruri tradiționale, iar după acestea se continuă masa cu friptura de miel.

În dimineața zilei de Paște, copiii se spală pe față cu apă proaspătă de la fântână, în care s-a pus un ou roșu și fire de iarbă verde.

- În Țara Moților, în noaptea de Paști se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir și este păzită de feciori. Dacă nu au păzit-o bine și este furată, ei sunt pedepsiți ca a doua zi să dea un ospăț, adică mâncăruri și băuturi din care se înfruptă atât “hoții”, cât și “păgubașii”. Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reușit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospățul.

(material alcătuit de Ormeneanu Victor, clasa a VI-a C, prezentat în cadrul proiectului educațional SPIRITUALITATE ȘI INTERCULTURALITATE FĂRĂ FRONTIERE – 2012)

Despre sărbătoarea Floriilor

(material informativ)

Această sărbătoare a fost inițial una păgână, cu numele Floralia. Era practicată de romani, legată de fertilitate și vegetație, în numele zeiței Flora. Sărbătoarea ortodoxă de Florii s-a suprapus peste această sărbătoare, modificându-i-se numele și simbolismul. Chiar și așa mare parte din vechile tradiții romanice s-au păstrat în cultul practicării acestei sărbători creștine, s-au creștinat.

Frunzele de palmier și măslin, precum și ramurile, au fost sfințite odată cu noua sărbătoare, la Intrarea Domnului în Ierusalim. Palmierul în credințele păgâne era un simbol al soarelui, al victoriei, al vieții și fertilității, folosit în cultul zeului Appolo și al zeiței Astarte.

Biruința gladiatorilor, în Roma Antică, se promova cu ramuri de palmier.

Curând însă frunzele palmierului au pus în valoare anumiți sfinți martiri, de aceea au devenit atributul firesc al acestora.

Țările ce nu au avut în teritoriu acest copac maiestuos, l-au înlocuit cu salcia, prin faptul că este primul ce înverzește primăvara. Ramurile copacului sunt folosite pentru a comemora Intrarea Domnului în Ierusalim (la Florii), întrucât Domnul nostru Iisus Hristos a fost întâmpinat la momentul sărbătorii cu stâlpări (ramuri de palmier, curmal).

(material alcătuit de Ormeneanu Victor, clasa a VI-a C, prezentat în cadrul proiectului educațional SPIRITUALITATE ȘI INTERCULTURALITATE FĂRĂ FRONTIERE – 2012)

Patimile Domnului și Învierea Sa

I

A Ta înviere, Hristoase, fie binecuvântată,

Jertfa Ta, pentru mântuirea noastră, fie adorată

Că pe Cruce, o, Tu, Soare,

Murit-ai în chinuri amare.

În corpul Tău, piroane-au fost bătute,

Maica Ta Preabună vrea să Te ajute

Pe Cruce întins, Te rogi pentru iertare

Și pentru că spre Golgota mulți Te-au ajutat,

La fiecare un dar prin sânge ai dat.

Sângele Tău vărsat,

Lumea toată a binecuvântat.

Trupul Tău frumos,

Îmbrăcat în giulgiu luminos

În mormânt a fost așezat încetișor

Și ai fost plâns ca un crăișor.

II

Din iadul arzător, rău și necinstit

Mesia, Cel fără de păcat, sufletele a slobozit

Și spre raiul blând le-a călăuzit.

Din porțile Infernului n-a mai rămas nimic

Iar diavolul viclean acuma pare mic.

III

Peste trei zile de la înmormântare, Hristos a înviat.

Inima Maicii a alinat,

Pe mironosițe le-a binecuvântat,

Pe apostoli i-a întâmpinat

Și pe noi ne-a bucurat.

Astăzi noi cinstim pe Iisus cel Înviat

Ce mila în dragoste Și-a arătat

Și mult râvnita izbăvire a dat

Dar pe diavol l-a infuriat!

Adevărat a înviat!

(poem alcătuit de Ormeneanu Victor, clasa a VI-a C, prezentat în cadrul proiectului educațional SPIRITUALITATE ȘI INTERCULTURALITATE FĂRĂ FRONTIERE – 2012)

arătarea Mântuitorului către Cuviosul Pahomie

Pe când Cuviosul Pahomie din Tebaida Egiptului (pomenit la 15 mai) se îngrijora cu privire la viitorul monahismului de obște, a cărui primă Pravilă o alcătuise, întrebându-se ce rost mai are strădania sa, din moment ce i s-a arătat în vedenie că spre sfârșitul veacurilor monahii vor slăbi în rugăciune și asceză, un glas ceresc l-a ajutat să înțeleagă adâncurile milostivirii lui Dumnezeu și ale smereniei.

- “Doamne Atotțiitorule, dacă așa va fi, atunci pentru ce ai mai lăsat așezământul Tău, Doamne, pe care l-ai făgăduit, ca să-l păzești celor ce-Ți slujesc Ție, până la sfârșitul veacului? Tu știi, Stăpâne, că, de când am luat chipul monahicesc, m-am smerit înaintea Ta totdeauna și n-am gustat, până la săturare, pâine sau apă, nici din altceva, din cele pământești, nu m-am săturat.”

- “Nu te lăuda, Pahomie, om fiind, ci iertăciune cere, căci cu a Mea milostivire, toate se alcătuiesc.”

- “Doamne, iartă-mă pe mine și nu lua îndurările Tale de la mine, ci trimite mila Ta mie, nevrednicului, că știu și eu, Stăpâne, că fără de sprijinul Tău, toate șchiopătează, iar milostivirea Ta, pe toți îi miluiește și, prin judecățile Tale cele neștiute, îi mântuiește.”

Atunci, înaintea Cuviosului s-au arătat doi îngeri luminoși, iar în mijlocul lor era un tânăr de o frumusețe negrăită, strălucind ca soarele, cu cunună de spini pe cap. Iar îngerii l-au ridicat pe Pahomie de la pământ și i-au zis:

- “Deoarece ai cerut să se trimită ție milostivire de la Domnul, iată, aceasta este milostivirea. Însuși Iisus, Domnul Slavei, Unul Născut, Fiul Tatălui, Cel ce a fost trimis în lume și S-a răstignit pentru voi și poartă cununa aceasta de spini pe cap.”

Iar Mântuitorul Însuși i-a vorbit lui Pahomie, zicându-i că “sămânța ta cea duhovnicească nu va lipsi până la sfârșitul veacului”. Doar că, în vremurile din urmă, se vor împuțina povățuitorii care să strălucească prin puterea exemplului personal, încât unii călugări se vor călăuzi direct prin poruncile Domnului, iar alții se vor mântui prin ispite și primejdii. Acestora nu le va fi ușor, dar nu va fi imposibil să fie mântuiți. “Amin zic ție pentru dânșii că aceeași mântuire vor câștiga, pe care o câștigă și monahii cei de acum, care viețuiesc cu înțelepciune și cu neprihănire.” După care Mântuitorul S-a înălțat la cer, luminând întreg văzduhul cu lumina Sa, pe când Sfântul Pahomie a rămas cuprins de o nespusă dulceață duhovnicească, întru totul liniștit.

(după Proloage, vol. II, Editura Mitropoliei Olteniei, 1991)

Paștele

de Maria Bianca Șchiopu

Biserica a-mbracat o neagra haina.

Tacerea ne-nconjoara incetisor.

Iisus e trist la Cina cea de taina

Apostolilor sai zambind usor.

Ingenunchez cu mama langa strana

Si plang in rugaciune catre Cer…

Iisuse, da-ne noua astazi hrana

Cuvinte sfinte ce in veci nu pier!

Ajuta-ne sa invatam iubirea,

Sa fim smeriti, saraci sa ajutam,

Sa ne aflam aici, mereu menirea

Porunca Ta nicicand sa o calcam!

Si da Tu, Doamne, omului puterea

De a nu se impiedica-n pacat…

Impartaseste-ne mereu cu-averea

Sfantului Trup al Tau si-a Sangelui varsat.

Iti multumesc, Iisuse, pentru toate!

Pentru parinti, prieteni si mister!

Si fa-ma vrednica pe mine, poate

De Imparatia Ingerilor tai din Cer.

(poezie alcătuită și prezentată de eleva Șchiopu Maria Bianca, clasa a V-a C, în cadrul proiectului educațional SPIRITUALITATE ȘI INTERCULTURALITATE FĂRĂ FRONTIERE - 2012)

Imn al învierii, de Valeriu Gafencu

Vă cheamă Domnul slavei la lumină,

Vă cheamă mucenicii-n veșnicii,

Fortificați biserica creștină

Cu pietre vii zidite-n temelii.

Să crească-n inimile voastre

Un om născut din nou armonios,

Pe sufletele voastre să se-mplânte

Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul nopții bate

Și Iisus coboară pe pământ;

Din piepturile noastre-nsângerate

Răsună Imnul învierii sfânt.

Veniți creștini, luați lumină

Cu sufletul smerit, purificat;

Veniți flămânzi, gustați din cină,

E nunta Fiului de Împărat.

Paștile, de M. Popescu

S-aude-al clopotelor cânt

Prin firea care se renaște

Și falnic iese din mormânt,

Cu biruință Domnul Sfânt,

Iar azi e Paște.

Și după slujbă ies la rând

Bătrâni, cu spatele-aplecat,

Bărbați cu chipul luminat,

Și-n urmă ies copii cântând:

“Hristos a înviat!”

În jur pe margini, stau cei mari,

Privind la falnicii feciori,

Din mândrul șir al falnicei hori;

Și-n mijloc cântă lăutarii,

Din cobze și viori.

Sunt veseli toți și bucuroși

Și toți cu suflet-nălțat;

Oriunde se-ntâlnesc în sat

Își zic cum zis-au moși strămoși:

“Hristos a înviat!”

De Paști, de Tudor Arghezi

La toate lucarnele și balcoanele

Au scos din cer îngerii icoanele

Și-au aprins pe scări

Candele și lumânări.

Orașele de sus, în sărbătoare,

Au întins velnițe și covoare,

Și ard în potire

Mireasma subțire.

Și din toate ferestrele odată,

Mii și sute de mii,

Heruvimii fac cu mâna bucălată

La somnoroșii copii.

(culese și prezentate în cadrul proiectului educațional SPIRITUALITATE ȘI INTERCULTURALITATE FĂRĂ FRONTIERE – 2012, de eleva Itul-Toderesc Teodora, clasa a VI-a C)

Icoana Maicii Domnului numită “Potolește întristările noastre” a fost adusă în Moscova de către cazaci, în vremea domniei țarului Mihail Fiodorovici (1613-1645) și se află în Biserica Sfântul Nicolae, din cartierul Sadovniki Pupisevo. În această biserică se păstrau și o serie de însemnări despre multe dintre minunile petrecute înaintea acestei sfinte icoane, însă incendiul din anul 1772 va distruge întreaga arhivă a bisericii.

O doamnă înstărită, care locuia departe de Moscova, zăcea de multă vreme la pat, fiind chinuită de o boală grea. Deoarece medicii nu mai sperau ca boala să fie tămăduită, femeia își aștepta tăcută sfârșitul. La un moment dat, însă, în somn, noaptea, femeii i s-a arătat Maica Domnului, zicându-i: “Poruncește să te ducă la Moscova. Acolo, în biserica Sfântului Nicolae, se află icoana mea cu inscripția Potolește întristările noastre. Roagă-te înaintea ei și vei primi vindecarea.” Mișcată profund de mila Maicii Domnului, femeia a pornit la drum în pofida greutății pe care i-o cauza boala. Când a ajuns, aflând biserica, a început să-i povestească preotului despre visul avut. Preotul auzind, a adus toate icoanele Maicii Domnului pe care le avea (în clopotniță) și între ele se afla vechea icoană a Maicii Domnului Potolește întristările noastre. În acel moment, femeia cea bolnavă, care până atunci nu putea să-și miște nici măcar mâna, spre mirarea tuturor, și-a făcut cruce, s-a sculat în picioare și, fără ajutorul nimănui, s-a apropiat de icoană și a sărutat-o. Vindecarea a avut loc în ziua de 25 ianuarie 1760, devenită de atunci dată de serbare a Icoanei.

Icoana a fost cinstită drept făcătoare de minuni, realizându-se mai multe copii ale ei. Numeroase minuni s-au petrecut ulterior.

Repovestită de eleva Militaru Ana-Maria, clasa a V-a C, după informațiile de pe http://www.desprenoi.manastirealipnita.ro/, în cadrul proiectului educațional SPIRITUALITATE ȘI INTERCULTURALITATE FĂRĂ FRONTIERE – 2012.

Tridentul diavolului

Duhovnicul Ignatie Katunakiotul era mustrat după sfârșitul fiecărei Liturghii de către părintele său, iar el nu se plângea niciodată. În schimb, el spunea:

- Părinților și fraților, ascultați! Când părinții noștri ne insultă și ne pălmuiesc, nu trebuie să fim nici triști, nici veseli și trebuie să-i ajutăm, căci ei ne ajută să ne eliberăm de tridentul diavolului, care e mândria, egoismul și aroganța. Dacă se întâmplă într-o zi și părintele Neofit nu mă insultă, sunt foarte trist și spun sufletului meu: Neimportantule! Nevrednicule părinte Ignatie! Azi n-ai fost mustrat, așa că ai grijă la tridentul diavolului, căci el va străpunge mai adânc în tine.

(după Patericul atonit, Arhim. Ioannikios, 2000)