Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Un Episcop nebun pentru Hristos: Sfantul Ioan Maximovici (1896-1966)

 

Un Episcop nebun pentru Hristos: Sfântul Ioan Maximovici (1896-1966)

 

sf-ioan-maximovici.jpg

 

Ocrotitor de taifun și uragan, vindecător de boli (de la eczeme, carbunculi, la paralizie, cancer și HIV), cunoscător al gândurilor și al inimilor prin Duhul Sfânt, îndreptător spre pocăință, prezent la patul muribunzilor de fiecare dată când se cerea Sfânta Împărtășanie, iubitor și ocrotitor al copiilor, - sunt câteva cuvinte despre Vlădica.

Ioan Maximovici (despre a cărui viață puteți citi mai pe larg aici: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Maximovici) este un Sfânt de actualitate, alături de Sfântul Porfirie Bairaktaris, Sfântul Siluan Athonitul, Sfântul Nectarie din Eghina și mulți alții cu viețuire recentă, care adeveresc veșnicia iubirii lui Dumnezeu pentru noi, oamenii.

 

Arhiepiscop de Shanghai, Bruxelles și San Francisco, obișnuia să țină post aspru, doar cu câteva ore de somn (dar nu culcat), cu îndelungi rugăciuni, săvârșirea Sfintei Liturghii aproape zilnic, umblând îmbrăcat în haine ieftine, adesea ponosite, încălțat în papuci sau sandale moi, însă de multe ori chiar desculț - fiind un episcop nebun pentru Hristos. De mic, învățase să se apropie de Dumnezeu cu maximă... seriozitate, cu toate puterile sufletului său, iar ca episcop, se străduia să-și cerceteze păstoriții, așa cum ar fi făcut-o Însuși Hristos. De aceea, vizita pe cei din închisori, pe cei bolnav mintal, pe cei bolnavi, pe muribunzi, se îngrijea de orfani și cunoștea dinainte nevoia oricărui păstorit al său, oferindu-se cu prezența, cu rugăciunea și cu serviciile religioase necesare. Cei fără serviciu sau / și fără casă, îndată ce se rugau lui (fie pe când era în viață, fie după moartea sa, făcând un parastas în cinstea Sfinției Sale), găseau soluția problemei lor. De multe ori nici nu vorbea, însă prezența sa era binefăcătoare și întăritoare.

 

Mulțimea minunilor săvârșite încă din timpul vieții, și înmulțirea lor după trecerea sa la cele veșnice, l-au făcut un Sfânt foarte cunoscut și iubit, de întreaga Ortodoxie. Între preocupările sale speciale se numără cea pentru recunoașterea unor Sfinți din Occident, precum Sfântul Victor de Marsilia (21 iulie), Sfântul Potin (2 iunie), Sfânta Blandina (2 iunie), Sfinții Alexandru de Lyon (24 aprilie) și Epipodie de Lyon (22 aprilie), Felician (24 ianuarie), Genoveva de Paris (3 ianuarie), Gherman de Auxerre (31 iulie), ș.a.

 

Deși era sever în privința oricărei forme de erezie și considera îndoielnică activitatea ecumeniștilor creștini, nu a rămas în memoria credincioșilor prin severitate, ci prin blândețe, minunile extraordinare săvârșite, și prin nebunia sa întru Hristos, iar când era nevoie, se ruga și la căpătâiul bolnavilor de altă religie – de orice religie – încât chiar și aceștia se vindecau ori primeau întărire sufletească, prin mila lui Dumnezeu.

 

Cu atât mai mult a fost prigonit, cu cât funcția sa nu era una oarecare, dar a răbdat totul, până la sfârșit. De câteva ori s-a încercat otrăvirea lui.

*

Știind că Sfântul Ioan Maximovici este ocrotitor în vitregiile naturii, în 1979, un preot de la biserica ortodoxă Sfântul Vladimir din Miami a săvârșit parastas pentru Sfântul, iar uraganul David, care se apropia de Miami, și-a schimbat dintr-o dată cursul și a ocolit orașul.

*

A vizitat și vindecat la spital foarte mulți bolnavi sau răniți grav în urma accidentelor rutiere, însă cu maximă discreție, încât nu se cunosc toate aceste forme de ajutorare, decât din câteva mărturii, adunate cu precădere de către Pr. Serafim Rose și Pr. Gherman Podmoșenski.

*

La spitalul evreiesc din Shanghai, Sfântul Ioan a trecut pe lângă o muribundă evreică și a rostit tare: Hristos a înviat!, făcând semnul Sfintei Cruci. Aceasta și-a revenit și în scurt timp s-a însănătoșit complet. Alteori, la bolnavi el venea cu o Icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, urmând minunea vindecării, însoțită de o stare de bucurie specială a celui tămăduit, datorată atingerii harului.

*

S-a arătat în vis unui romano-catolic, arătându-i să-și facă cruce ca ortodocșii.

*

Celor apropiați, le răspundea la nedumeriri, chiar dacă ei nu îndrăzneau să-l întrebe. Dar de obicei, nu vorbea mult, doar că era prezent pretutindeni unde era nevoie de el, în zona păstorită.

Avea timp, uneori, să guste din prăjitura tradițională favorită: vareniki (colțunași sau găluște cu brânză), cu care îl serveau credincioșii, și care se împarte, spre pomenirea sa.

 

A fost și este atât de iubit ca Vlădică și ca Sfânt, de cei care l-au cunoscut cu adevărat...! Iar el i-a iubit și mai mult.

 

“Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înţelepciunii şi al descoperirii, spre deplina Lui cunoaştere. Şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea la care v-a chemat, care este bogăţia slavei moştenirii Lui, în cei sfinţi. Şi cât de covârşitoare este mărimea puterii Lui faţă de noi, după lucrarea puterii tăriei Lui, pentru noi cei ce credem.” (Efeseni 1, 17-19)

 

Spre Acatistul Sfântului Ioan Maximovici:

http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/acatistul_sf_ioan_maximovici.htm

 

Redactor: Mirela Șova

Partager cet article

Commenter cet article