Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Sceneta - Sfanta Mucenita Filofteia de la Curtea de Arges

pt-scenete.jpg

Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş (7 decembrie)

Scenetă religioasă pentru copii

 

 

Personaje:

 

Mama-povestitor

Fetiţa

Sfânta Filofteia – o fetiţă îmbrăcată în costum popular românesc

Mama Sfintei Filofteia, care poartă un batic

Tatăl Sfintei Filofteia, care are un topor (din carton)

Mama vitregă, care poartă un batic negru

Cerşetorii, câţiva copii îmbrăcaţi cu bluzele pe dos

Episcopul, un băiat cu veşminte lungi

 

E necesară şi o icoană cu Sfânta Filofteia, pentru finalul scenetei; câteva scaune, un coşuleţ de nuiele, alte elemente de decor, după caz.

 


Pe scenă, într-un colţ, vor fi permanent mama-povestitor şi fetiţa care ascultă şi urmăreşte viaţa Sfintei Filofteia. Mama-povestitor stă pe un scaun şi coase / împleteşte ceva. Lângă ea, fetiţa citeşte din Acatistul Sfintei Filofteia, în gând, stând în genunchi. După câteva momente de tăcere absolută, cât au fost adâncite în preocupări, mama-povestitor o roagă pe fetiţă:

 

Mama-povestitor: Citeşte-mi şi mie, draga mea, din Acatist.

 

Fetiţa (citind): Multă purtare de grijă ai avut în cugetul tău pentru săraci, fericită Filotee, pentru că râvneai ca să nu rămână niciunul nemiluit din cei ce aşteptau de la tine milostenie, niciun flămând să nu se ducă nesăturat, niciun gol neîmbrăcat, niciun mâhnit nemângâiat; pentru care, lăudându-te, cântăm ţie acestea:
Sfanta-Filofteia.jpg
Bucură-te, comoara milei, cea-n veci nedeşertată;
Bucură-te, îmbrăcarea celor goi fără de plată;
Bucură-te, celor flămânzi pâine bună, hrănitoare;
Bucură-te, celor străini casă adăpostitoare;
Bucură-te, izbăvitoare a celor primejduiţi;
Bucură-te, alinare a rănii celor scârbiţi;
Bucură-te, celor căzuţi grabnică sprijinitoare;
Bucură-te, la nevoie fierbinte folositoare;
Bucură-te, feciorie, cu milostenie-nsoţită;
Bucură-te, tinereţe, cu viaţa-mbunătăţită;
Bucură-te, mângâierea celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, că prin moarte ai rămas de-a pururi vie;
Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată! (Icosul 3)

 

Mama-povestitor: Ah, aici ai ajuns? Bine, citeşte tu întreg acatistul, iar la sfârşit, îţi voi povesti…

 

Mama-povestitor şi fetiţa se adâncesc iarăşi în preocupările lor, iar după câteva momente de tăcere, fetiţa închide cartea.

 

Fetiţa: Gata, mami, am citit tot acatistul Sfintei Filofteia! Acum te ascult, să-mi povesteşti tot, tot!

 

Mama-povestitor (gânditoare): Oh, tot nu ştie decât Bunul Dumnezeu! Îţi voi spune atât cât ştiu şi eu! (Se opreşte din cusut, iar fetiţa stă la picioarele ei, pe o pernuţă, nerăbdătoare). Dacă vei fi atentă la ce-ţi spun, cu ochii minţii vei vedea toată povestea!

Mama-povestitor începe: Demult, într-o casă bulgară,

Trăia o fetiţă, la ţară.

Avea o mămică frumoasă,

Prea blândă, foarte credincioasă.

 

Pe măsură ce se derulează povestirea vieţii Sfintei Filofteia, intră în scenă celelalte personaje. Pantomimă: Sfânta Filofteia e învăţată de mama ei să-şi facă semnul crucii, e dusă înaintea unei icoane să se închine, să facă metanie; mama o învaţă să dea de pomană unui om sărman. Pantomima se încheie cum Sfânta îşi îmbrăţişează mama.

 

Mama-povestitor şi fetiţa rămân în colţul scenei, privind la tot ce se întâmplă.

 

Mama-povestitor (continuă): Dar n-a durat mult armonia

În care trăia Filofteia,

Căci mama i s-a-mbolnăvit

Şi-n scurt timp… oh, da, a murit!

 

Mama Sfintei Filofteia pleacă din partea centrală a scenei, luând loc pe un scaun, alături de mama-povestitor şi de fetiţă. Sfânta Filofteia rămâne pe scenă. Vine şi tatăl ei, împreună cu mama vitregă. Apoi tatăl iese din scenă.

 

Mama vitregă: Hei, Filofteie, ce stai degeaba?

Fă mâncare, adu apa!

Tatăl tău s-a dus la treabă,

Să te duci la el degrabă!

 

Filofteia dă cu mătura, curăţă nişte cartofi, frământă pâine (pantomimă), apoi aranjează mâncarea într-un coşuleţ de nuiele, acoperind-o cu un ştergar. Neapărat în coşuleţ să fie şi o pâine, din care va rupe Filofteia la momentul potrivit. Între timp, mama vitregă stă picior peste picior, pe un scaun, şi bolboroseşte, nemulţumită. Apoi vine lângă Filofteia, o inspectează, clatină din cap, îi face semne că nu e bine.

 

Mama vitregă: Puturoasă te-ai făcut,

Nu ştiu cine te-a crescut,

Numa-n puf şi bunăstare,

Nici nu meriţi de mâncare!

 

Filofteia nu spune nimic, însă nu are o atitudine revoltată. Mama vitregă iese din scenă, iar Filofteia ia coşuleţul şi porneşte spre tatăl ei (merge încoace şi încolo, ca şi cum drumul ar fi mai lung). Mama-povestitor, mama Filofteei şi fetiţa urmăresc în continuare.

 

Mama Filofteei (din colţul ei): Vezi, fetiţa nu-i iubită

De a doua ei mămică.

Doar o ceartă şi o bate…

Tatăl ei nu ştie toate,

Femeii îi dă dreptate.

Filofteia a-nvăţat

Să aibă suflet curat,

Se închină şi posteşte,

Iartă, pe mulţi miluieşte.

 

Fetiţa: Mami, mi-e milă de ea,

Oare cum poate răbda?

Mi se pare foarte greu.

O ajută Dumnezeu?

 

Mama-povestitor: Îngeraşul păzitor

Îi este însoţitor.

Prin răbdare, se sfinţeşte,

Sufletul îşi mântuieşte.

 

Apar în scenă cerşetorii, care o imploră pe Filofteia să le dea din coşuleţul cu mâncarea pentru tatăl ei (pantomimă).

La început, Filofteia le face semn că nu se poate, dar apoi scoate pâinea şi le-o împarte. Cerşetorii pleacă, apare tatăl Sfintei.

 

Tatăl: Fiica mea, sunt obosit,

Am muncit şi-am flămânzit.

Să vedem ce ai adus… (se uită în coş)

Mama ta… doar atât mi-a pus???

Vreau să ştiu adevărat:

Tu din coş cuiva ai dat?

 

Filofteia e speriată, dar nu spune nimic. Apare şi mama vitregă.

 

Tatăl: Hei, femeie, mă aştept

Să-mi explici pe dată, drept:

Pentru voi să robotesc,

Iar mâncare nu primesc?

 

Mama vitregă: Eeeh! (foarte furioasă şi prefăcută)

Dac-ai şti ce mi-a făcut…

Toată ziua m-am zbătut

S-o conving pe fiică-ta

Să facă şi ea ceva…

E soi rău, e nesupusă,

Mai e şi nepricepută!

Ea pe drum o fi-mpărţit

Din coş, celor ce-au cerşit!

 

Tatăl şi mama vitregă o ceartă şi o bat pe Filofteia (pantomimă). Apoi în scenă rămâne doar Filofteia. Ea cade în genunchi la o icoană a Maicii Domnului.

 

Sfânta Filofteia: Maica Domnului Hristos,

Eu acum te rog frumos,

Să îl ierţi pe tatăl meu,

Poate că am greşit eu

Din mâncare când am dat

Celor care m-au rugat.

Şi pe mama mea de-acum

Iart-o, nu ştiu cum s-o-mbun,

Şi nu ştiu nici ce să fac…

Orice-ar fi, nu o împac.

Dă-mi putere să iubesc,

Zi de zi să mă smeresc!

 

Mama Filofteei: Zorii unei alte zile

S-au ivit pentru copilă,

Era chiar ultima dată

Când avea ea să îi vadă…

 

În scenă sunt mama vitregă şi Sfânta Filofteia.

 

Mama vitregă: Ia mâncarea, să o duci,

Pe drum drept să o apuci,

Te aşteaptă tatăl tău,

Fată cu năravul rău! (o îmbrânceşte să plece)

 

Sfânta Filofteia merge cu coşuleţul. Apar din nou cerşetorii, care o imploră să le dea ceva. Într-un colţ pândeşte tatăl ei. Ea ezită, dar în cele din urmă scoate o pâine şi le-o împarte. Cerşetorii îi mulţumesc şi pleacă. Tatăl iese din ascunzătoare, enervat la culme, şi scoate toporul din carton.

 

Tatăl: Ahaaa! Acum te-am prins, văd ce-ai făcut,

Din hrana mea cum am pierdut!

Ce fiică am putut să cresc…

Deloc nu te mai preţuiesc!

El aruncă toporişca în piciorul Sfintei. Ea cade la pământ, ca moartă. Pe trupul ei se proiectează o lumină, din acel moment până la sfârşit (reflector). Tatăl se duce spre ea, să vadă ce s-a întâmplat, se sperie, vrea s-o ridice, dar nu poate.

 

Tatăl: Ajutor! Ajutor! Fata mea a murittt! N-am vrut… N-am vrut…

 

Intră episcopul, însoţit de cerşetori, mama vitregă şi alţi copii (figuranţi). Îngenunchează toţi lângă trupul fetei, precum şi fetiţa care a urmărit sceneta, şi mama ei, dar şi mama Filofteei, vine lângă ea şi o mângâie. Episcopul încearcă să o ridice pe Sfântă, dar nu poate.

 

Episcopul: Vedeţi cum străluceşte? Este o sfântă, deşi avea doar 12 ani… Ce ai făcut, omule? (spre tatăl Filofteei)

A fost preablândă şi preabună,

În lumea asta o străină,

Cu sufletul nevinovat,

La ceruri s-a înfăţişat.

La noi nu vrea să mai rămână…

Va merge-n patria română!

Curtea de Argeş s-o primească,

Toţi credincioşii s-o cinstească!

 

Mama-povestitor: De-atunci şi până azi sfânta copilă

Ajută tineri şi copii cu multă milă;

Iar toţi cei ce se-nchină la moaştele sfinţite

Primesc ale lor cereri, să fie împlinite.

Iubind mai mult pe Domnul decât orice pe lume,

Aşa e Filofteia, cum spune al ei nume.

 

Copilul cu rol de episcop ridică şi arată tuturor o icoană a Sfintei Muceniţe Filofteia (eventual împodobită cu flori).

 

Se cântă troparul Sfintei Muceniţe:

 

Troparul Sf. Mc. Filofteia

Întru răbdarea ta ţi-ai agonisit plata ta, fericită Filofteia, întru ispite neîncetat răbdând, bătăi suferind, în necazuri binevoind, pe săraci miluindu-i şi pe flămânzi săturându-i; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, bună fecioară, să mântuiască sufletele noastre.

 

Sfârşit.

 

 

 


Pentru pagina de linkuri spre piese de teatru, dați click aici.


  

Autor:
Prof. Religie Mirela Șova

Partager cet article

Commenter cet article