Re-Capitulare - de Mirela Sova

Re-Capitulare

de Mirela Șova

Am privit la ce mi-ai dat,

Toate le-am lăsat în urmă,

Chiar și pajiștea de sârmă

În care m-am înghimpat.

Mi-a fost greu să mă desprind

De o floare violetă,

Avea vocea prea stridentă,

Nici măcar prea mirosind.

Când credeam că-s pregătită

Și-n oglindă m-am privit,

Tu, Preavrednicul Iubit,

M-ai lăsat dezvăluită.

Am zăcut de speriat,

Era groază și mirare,

Și-ntr-un gând spre înserare

Am pledat: nevinovat.

Au trecut momente mute,

Sufletul agoniza,

Pacea Ta întârzia,

Încă nu știam răspunde.

Până când cu mulțumire

Zâmbetul Ți-am mângâiat.

Era totu-adevărat:

Pocăință și uimire.

Nici măcar n-am mai privit

Vreo oglindă nevăzută.

Calea Ta era țesută

Într-o cruce de argint.

Sub zăpada milei Tale,

Ghiocel înfricoșat,

Te aștept neapărat

Să deschizi iubirii zare.

„Particip la Concursul de poezie ortodoxă” (click)