Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Propunere: Paraclisul Maicii Domnului la Icoana de la Nicula

 

PARACLISUL MAICII DOMNULUI

LA ICOANA DE LA NICULA

 

 

 

Rugăciunile începătoare:


În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !


Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătaţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

 

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de trei ori)

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte (de trei ori)

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Că a Ta este împărăția, puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.
Doamne miluieşte (de 12 ori).


Apoi troparele acestea:

 

     Către Născătoarea de Dumnezeu, comoara cea ascunsă în mănăstirea Nicula, ce străluceşte până la marginile lumii cu razele minunilor, chemând pe toţi la izvorul pocăinţei, să alergăm credincioşii într-un gând, şi aprinzând candela inimilor noastre să-I strigăm din suflet: Stăpână, întăreşte-ne cu legătura rugăciunilor Tale şi picură-ne mirul milostivirii Tale neîmpuţinate; nu-Ţi întoarce preacinstită faţa Ta dinspre robii Tăi, cei ce cu dragoste Te măresc pe Tine.  


Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

       Nu vor tăcea nicicând glasurile inimilor noastre a Te preamări pe Tine, Preacurată, căci prin Tine ne-am slobozit din cursele vrăjmaşilor. Prin Tine am aflat lumina voii dumnezeieşti şi preaputernică mâna Ta ne-a scos din adâncul necazurilor. Pentru aceasta, amintirea minunilor Tale nu o vom şterge niciodată din cartea sufletelor noastre, pe care împodobeşte-o cu laudele Tale.   


Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm si să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeu nostru.

Psalmul 50


Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.

 

Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele.

 

Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul tău viţei.



Canonul PREASFINTEI NĂSCĂTOARE de DUMNEZEU



Cântarea Întâi


         Celui Ce a cufundat pe Faraon în Marea Roşie, cântare de biruinţă să-I cântăm, că S-a proslăvit.


Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi (se repetă dupa troparele care nu au înainte Slavă... sau Şi acum...)

 

Din tulburarea patimilor mă scoate, Preafericită, Ceea Ce eşti Limanul binecuvântărilor dumnezeieşti şi adâncul nemăsurat al păcatelor mele îl usucă, stropind gândurile mele cu roua rugăciunii Tale: Bucură-te, Grădina Cea tainică plină de miresmele darurilor îngereşti, Oglinda Cea înţelegătoare întru Care contemplăm pe Soarele dreptăţii, Curcubelul Cel dumnezeiesc Care acoperă tot pământul, întărindu-L cu legătura binecuvântării Tatălui de toate săgeţile mâniei vrăjmaşilor nevăzuţi, bucură-Te, Cortule al mântuirii credincioşilor, primeşte-ne pe toţi sub acoperământul prea minunat al rugăciunii Tale!

 

Voit-ai a dărui neamului românesc preacinstită icoana Ta, spre Care privim ca la o fereastră a cerului, iar Tu, Preacurată, privind în chip tainic în cămara inimii noastre risipeşte întunericul patimilor acolo cuibărite şi ne umple de lumina laudelor Tale.


Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.


          Cu ploaia lacrimilor Tale uzi pământul uscat şi neroditor al inimilor noastre, voind a chema iarăşi pe cei rătăciţi pe căile păcatelor la râul pocăinţei, ca spălându-ne haina sufletului, întru curăţie să-Ţi aducem laude de mulţumire.

 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


      În patul durerilor sunt pironit şi nu aflu mângâiere sufletului meu, ci cu puterea rugăciunii Tale pune pe fugă pe vrăjmaşii patimilor ce mă chinuiesc şi dezleagă legătura păcatelor mele, ca o Preabună, Fecioară.

 

Cântarea a treia

 

      Peste ape întemeind pământul, Cuvinte, Hristoase Dumnezeule, şi pe inimile noastre le întăreşte, ca să Te laude pe Tine.

 

           Tu eşti nădejdea păcătoşilor, Ceea Ce aduci la jertfelnicul rugăciunii pe cei ce s-au depărtat prin păcat de Fiul Tău şi soleşti împăcarea păcătoşilor cu Cel Ce este Izvorul milostivirii; şi pe mine Stăpână, adu-mă la limanul pocăinţei.


        Lacrimile vărsate de Tine Preacurată, preînchipuiau curgerea necazurilor în pământul românesc, dar milostivirea Ta de maică nu ne-a lăsat pe noi să cădem în adâncul deznădăjduirii în vremea încercărilor; deci şi acum, Te rugăm, seceră din inima noastră spinii patimilor şi ne trimite ploaia binecuvântată a pocăinţei.


Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.


       Cer preaînalt şi înţelegător Te-a arătat pe Tine pe pământ, Cel Ce Se odihneşte întru înălţimile neajunse, însă pe scara rugăciunii dă-ne să ajungem la Tine, Preacurată, potolind furtuna necazurilor noastre.


Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


       În castelul guvernatorului Transilvaniei ai fost adusă, Fericită, dar nesuferind tăinuirea Ta de strigătul umilit al celor ce voiau să se îndulcească de vederea Ta în ceasul suferinţei lor, Te-ai întors în mănăstirea Ta de unde izvorăşti daruri de tămăduiri şi adăpi din fântâna binecuvântărilor cereşti pe cei ce Te cinstesc pe Tine cu credinţă. 

        Ceea Ce scoţi din vistieriile dumnezeieşti norii darurilor şi îi trimiţi până la marginile  pământului, ca să picure tuturor ploaia milostivirii, închipuie şi pe cerul inimilor noastre norii cei luminoşi ai virtuţilor, ca să Te fericim în veci.


        Ca pe nişte flori ai cules din grădina pământului românesc pe robii Tăi, pelerinii cei însufleţiţi de dorul dragostei Tale, şi în preajma mănăstirii Tale i-ai sădit, ca să se bucure de praznicul preacinstitei Adormirii Tale. Măcar că nu ne-am ridicat la măsura ostenelilor acestora, tinde-ne şi nouă mână de ajutor, ca să urcăm muntele pătimirilor noastre cu nădejdea aflării mântuirii.


Apoi sedelna:

 

      Ceea Ce eşti Turn nebiruit mănăstirii Tale, Care depărtezi de la obştea Ta toate săgeţile ispitelor vrăjmaşilor nevăzuţi, sub acoperământul milostivirii Tale primeşte-ne şi pe noi, ca într-un glas, monahi şi mireni, să-Ţi cântăm : Bucură-Te, Stăpâna lumii, Corabia mântuirii tuturor, Ce ne porţi pe toţi la limanul mântuirii Cuvântului, nu ne trece cu vederea acum, în ceasul încercărilor!

 

Cântarea a patra

        Auzit-am auzul Tău Doamne, că Te-ai văzut pe pământ, ca să ne mântuieşti pe noi; pentru aceea strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne. 


      Întru adâncul păcatelor căzând, întinde-mi scara rugăciunii şi la lumina poruncilor Fiului Tău mă adu, ca Una Ce lumea ai luminat purtând în braţele Tale pe Soarele dreptăţii.
      Pe noi, cei ce alergăm cu nădejde către a Ta milostivire, nu ne trece cu vederea, ci îndulceşte necazurile ce ne cuprind şi cu vălul smeritei cugetări acoperă mintea noastră.  

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca pe o comoară nepreţuită a fost păzită sfânta Ta icoană în vremuri de grea încercare de îngrijitorul mănăstirii, iar acum Însăţi păzeşti mănăstirea Ta de toate tulburările ispitelor.


Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


         Cetate nebiruită a mântuirii tuturor şi oglindă preastrălucită a frumuseţii îngereşti, înaintea Ta cădem:  Risipeşte mulţimea ispitelor robilor Tăi cu puternică rugăciunea Ta!

 

Cântarea a cincea

           Mânecând Cuvinte, la slava şi lauda Ta, neîncetat lăudăm chipul Crucii Tale, pe care ni l-ai dat nouă armă de ajutor.


          Pe pelerini îi întâmpini cu bucurie şi încununezi cu daruri pe robii Tăi, cei ce nu cruţă osteneala ca să se împărtăşească de odihna laudelor Tale; fă-ne şi pe noi părtaşi împreună cu aceştia de odihna cea nesfârşită în Împărăţia Fiului Tău.

 Înaintea icoanei Tale vărsăm durerile noastre, iar Tu ca o bună, dăruieşte mângâiere sufletelor noastre greu împovărate de păcate, ca, luând jugul uşor al lui Hristos, să aflăm mântuire. 

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Primeşte şi smeritele noastre gânduri ca pe nişte raze firave ce caută să pătrundă adâncul milostivirii Tale şi ne revarsă în suflete lumina păcii lui Hristos.

 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ajută-ne Curată, a bea tot paharul nevoinţelor pus înainte spre mântuirea sufletelor noastre, ca să ne învrednicim la masa cea cerească de gustarea din paharul iubirii dumnezeieşti.


Cântarea a şasea

Strigat-am către Tine, Doamne, când m-am necăjit, pentru că m-am înfipt în tina adâncului multor greşeli, şi arătându-Te m-ai scos din stricăciune.

 

Norul întunecat al gândurilor rele alungă-l Fecioară, de pe cerul inimii mele, şi cu razele iubirii Tale încălzeşte sufletul meu amorţit de viforul ispitelor.

 

Eva în Rai s-a ascuns de frica Ziditorului, căci gustând din păcat nu a mai cunoscut bunătatea Celui Ce a zidit-o, iar eu cu întristarea însoţindu-mă, m-am înstrăinat de vederea dragostei Fiului Tău, în staulul Căruia iarăşi mă adu Preafericită, cu fluierul rugăciunii Tale.


Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

 

Sufletul mi-am rănit grozav, ieşind ca un fără de minte înaintea săgeţilor păcatelor, dar Tu, ca O Bună, tămăduindu-mă, Fecioară, şi mă du iarăşi în adăpostul credinţei neclintite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Necazurile vieţii mi s-au făcut mie piedică în călătoria spre Împărăţia prealuminată, dar Tu venind, ca O Milostivă, mă povăţuieşte ca să merg cu paşi smeriţi pe cărările cele drepte ale mântuirii. Cursele potrivnicilor le sfarmă şi smulge spinii patimilor mele, sădind gândurile cele de pocăinţă, care bine înmiresmează sufletul cel însetat de Adevăr.

Sufletul meu este greu tulburat de întunericul necazurilor, iar trupul îmi este ţinut în lanţurile bolii, însă Tu, ca Purtătoarea mea de grijă, şi sufletul şi trupul tămăduieşte-mi. 

 

Condac

Înaintea icoanei Tale cu îngerii ne-am adunat, Preafericită, ca să-Ţi aducem cântare duhovnicească de mulţumire pentru binefacerile Tale din toată vremea, iar Tu, ca o milostivă şi iubitoare de oameni, seacă izvoarele patimilor noastre, opreşte valurile necazurilor ce caută să ne tragă în adâncul deznădăjduirii, ca luminaţi de dragostea Ta, să-Ţi cântăm : Bucură-Te, Icoana tuturor darurilor Tatălui, Mireasma fecioriei şi Cununa

laudelor robilor Tăi!   

Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.

 

Stih: Ascultă, fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.

 

Citeşte, apoi, cu toată smerenia, dragostea şi frica, această pericopa din Evanghelia de la Luca (1,39-49,56)

 

În acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă la munte, într-o cetate a seminţiei lui Iuda. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt, şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa.

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh;

Părinte, Cuvântule şi Duhule, Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

 

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegile mele.

 

  De patimi cumplite fiind biruit, nu am aflat pe cel ce s-ar mâhni împreună cu mine pentru cădere, ci doar Tu, Mângâierea tuturor, ca o maică sub aripile rugăciunii Tale primeşti pe cei necăjiţi. Pentru aceasta, nu mă trece cu vederea nici pe mine, cel întristat,  ci din legăturile neputinţelor mă slobozeşte prin milostivirea Ta.

Glasurile celor ce cinstesc mărită icoana Ta, luându-le în urechile inimii Tale, ca oarecând glasul Arhanghelului, mijloceşte şi nouă naşterea cea de-a două prin pocăinţă, ca să fim primiţi ca fii ai Tăi întru moştenirea celor aleşi.

 

Cu zidurile rugăciunilor Tale împrejmuieşte pământul românesc şi ca Una Ce pururea veghezi lumea întru lumina rugăciunii Tale pune pe fugă taberele vrăjmaşilor nevăzuţi şi mănăstirea Ta o arată liman de scăpare celor chinuiţi de bolile patimilor.


Cântarea a şaptea

 

Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

În templul trupului Tău S-a odihnit Cel Ce este Odihna neajunsă a serafimilor şi pe cei tulburaţi de duhurile răutăţii îi aduce la odihna nepătimirii prin solirile Tale. Acestuia neîncetat să îi cântăm cu mulţumire: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat. !

Pe Cel Ce S-a înălţat pe Cruce, ca să înalţe de Adam iarăşi întru bucuria Treimii, roagă-L Preacurată, să ne ridice pe noi, cei căzuţi în adâncul păcatelor celor de multe feluri, ca să-I strigăm cu credinţă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh;

Poartă cerească, Munte minunat al înţelepciunii, Cămara împăcării cu Dumnezeu şi Cerul Cel luminat de stelele tainelor dumnezeieşti ai arătat Hristoase, Împărate, pe Cea din pântecele Căreia ai răsărit şi cu razele rugăciunilor Ei luminezi pe cei ce-Ţi cântă Ţie: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!

 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sub umbra rugăciunilor Tale ocroteşte pe robii Tăi, cei cumplit osteniţi de alergarea prin arşiţa necazurilor şi scoate-ne Prealăudată, din mâna vrăjmaşilor noştri nevăzuţi, ca ridicând mâinile noastre la rugăciune să aducem jertfa suspinurilor de pocăinţă lui Hristos, Mâna lucrătoare a Tatălui în lume, Ce S-a purtat în braţele Tale ca Prunc.


Cântarea a opta

           Pe robii Tăi, cei ce totdeauna Te cinstesc cu evlavie, încununează-i cu darurile netrecătoare ale Cuvântului, ca trecând marea acestei vieţi să se sălăşluiască la limanul vieţii celei veşnice. 


            Ia aminte la strigătul smeriţilor Tăi robi, durerile trupului meu le risipeşte şi suspinurile mele le îneacă în marea bunătăţii Tale, Ceea Ce Te-ai făcut lumii Corabie a mântuirii.


Binecuvântam pe Tatăl, pe Fiul si pe Sfântul Duh, Domnul.


       Cel slujit în ceruri de cetele îngereşti chip de rob a luat din Tine, ca să Te arate Stăpână a lumii, iar pe noi, robii Tăi, moştenitori ai bogăţiilor cereşti.


Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


       Spicele gândurilor răsărite în ţarina inimii mele Ţie le dăruiesc Preacurată, Ceea Ce ai odrăslit lumii în chip minunat pe Spicul bogat al mântuirii, Care hrăneşte sufletele noastre cu roadele gândurilor îngereşti. 


      Veniţi să mărim pe Lumina înfricoşătoare îngerilor, pe Cel Ce cunoaşte adâncul inimilor omeneşti şi cercetează înălţimile gândurilor îngereşti, preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.


       Pe Cel Ce şade pe scaun înalt şi din piatra inimilor noatre Îşi găteşte scaun smerit, pe Cel Ce a arătat-O pe Fecioara scaun preaslăvit să-L lăudăm şi să-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a noua

           Născătoare de Dumnezeu şi Cununa darurilor fecioarelor pe Tine Te mărturisim, Fericită, noi, cei ce din întunericul întristării am fost sloboziţi de Tine şi cu cetele îngereşti neîncetat Te mărim.

Să nu-Ţi întorci privirea de la cartea sufletului meu, ci întru aceasta scrie cuvântul Tău de mântuire, ca să se şteargă însemnările din zapisul păcatelor mele. 

Mirul bucuriei Tale toarnă şi în vasul inimii mele, oprind curgerea gândurilor întristării, ca Una Ce eşti Mângâierea celor ce cad înaintea icoanei Tale cu credinţă. 


Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.


       Ridică vălul neştiinţei de pe mintea mea, ca văzând lumina înţelepciunii dumnezeieşti împreună cu îngerii să-Ţi aduc Ţie laudă cuviincioasă, mărturisindu-Te Maică a Cuvântului vieţii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


             Cercetează cu milă pe robii Tăi căzuţi în suferinţă, dând întărire trupurilor şi sufletelor celor gârbovite de neputinţe, care însetează de mângâierea rugăciunilor Tale.

 

Catavasia:

 

O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, pe cei ce se luptă cu noi, surpă-i cu dreapta ta cea stăpânitoare şi atotputernică, şi celor ce sunt în scârbe le ajută, pe cei asupriţi îi mântuieşte şi îi dezleagă de păcate pe cei ce se roagă ţie, că toate le poţi câte le voieşti.

 

Apoi:

 

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul L-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

 

Pe Ceea Ce este lumină orbilor, veselie sufletelor întristate, sprijinitoare celor osteniţi de alergarea pe căile vieţii, mângâiere celor singuri, să O cinstim ca pe un dar minunat ce umple de darurile Cuvântului sufletele noastre.

Mulţimea păcatelor mele greu apasă asupra sufletului meu şi trupul îmi este pecetluit de boli, dar aruncând toată nădejdea mea spre Tine, Maică, cu umilinţă strig: Ceea Ce eşti Mângâierea celor părăsiţi, luminează şi casa sufletului meu cu lumina rugăciunii Tale izvorâtoare de milostivire, Maică a Domnului.

Primind ca pe cei doi bani ai văduvei smeritele noastre rugăciuni, dăruieşte nouă untdelemnul milostivirii Tale şi mintea noastră o încinge cu legătura smeritei cugetări, ca să Te slăvim pe Tine totdeauna cu mulţumire.

Făcliile laudelor dumnezeieşti Ţie aducem Preacurată, şi Te rugăm arde patimile noastre pământeşti şi cu lumina înţelepciunii celei de sus ne umbreşte.
Împreună cu prietenul Mirelui şi cu soborul tuturor Sfinţilor roagă-Te să aflăm noi uşa mântuirii, deschizându-o cu cheia rugii smerite.

Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece apostoli şi toţi Sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, jertfa neîncetată a rugăciunii aduceţi pentru cei ce au trebuinţă de solirea voastră mântuitoare.  

Să tacă gurile hulitorilor, celor ce nu Te mărturisesc pe Tine Născătoare de Dumnezeu, iar cei ce Te cinstesc să zugrăvească în inimile lor icoana laudelor Tale, Preamărită Stăpână.

Caută cu blânda Ta privire, cea plină de lumină, şi spre mine, cel ce am alunecat în păcate cumplite. Întăreşte paşii mei pe scara pocăinţei, Izbăvirea creştinilor.

 
Apoi: Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru...,
Şi troparele:


       
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

 

Slavă...


      Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.


Şi acum...


     Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.


Doamne miluieşte (de 12 ori)

 

Apoi stihirile acestea:

 

Izvor al rugăciunii Te ştim, din care se adapă cei aflaţi în chinurile bolilor, cei tulburaţi de furtuna necazurilor şi toţi cei ce călătoresc prin viforul ispitelor. Şi noi, cei ce pururea ne primejduim pe marea acestei vieţi, strigăm către Tine cu credinţă: Grăbeşte şi păzeşte pe robii Tăi de căderea în adâncul deznădăjduirii şi de cumplitele tulburări ale patimilor.

 

Stih: Pomeni-voi numele tău întru tot neamul și neamul.

 

Lumina sufletelor smerite, izvorul bucuriei celor istoviţi de întristare, celor părăsiţi grabnică şi minunată căutătoare, casă pururea deschisă celor străini, bolnavilor izvor de tămăduiri, îndestulare minunată celor lipsiţi, Tu eşti, Lauda fecioriei şi Maica Vieţii; înviază sufletele noastre omorâte de păcat cu picăturile rugăciunii Tale.

Stih: Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.


      Bucură-te, mângâierea maicilor; bucură-te, tronul cel preasfinţit al Împăratului Hristos; bucură-te, vie din care ni S-a dăruit Rodul mântuirii; bucură-te, poartă înaltă a Împărăţiei şi vistierie necheltuită de daruri dumnezeieşti; bucură-te, soare al minunilor ce risipeşte negura întristării noastre; bucură-te, glasul de bucurie al celor ce te cinstesc; bucură-te, cămara cea de taină a rugătorilor; bucură-te, cetate întru care ne adăpostim de săgeţile ispitelor şi scutul mântuirii tuturor creştinilor, Stăpână!

 

Slavă... Și acum...

 

Bucură-te, dulceaţa laudelor celor ce zboară cu mintea în grădina darurilor cereşti; bucură-te, palatul cel de aur al Împăratului tuturor; bucură-te, pământ roditor în care s-au ascuns comorile darurilor Cuvântului; bucură-te, liman binecuvântat; bucură-te, ceea ce eşti scară prin care ajungem la înălţimea cugetării dumnezeieşti; bucură-te, Carte a Cuvântului, ce scrii pe robii Tăi în cartea vieţii; bucură-te, Marie, Maica Împăratului puterilor cereşti; bucură-te, icoană a Înţelepciunii; bucură-te, pod al împăcării cu Dumnezeu; bucură-te, vasul cel de aur al gândurilor dumnezeieşti; bucură-te, psaltire nescrisă; bucură-te, soare al darurilor contemplat de privirile îngereşti!

 

RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI DE LA NICULA


         O, Preacurată, ceea ce cu mângâierea rugăciunilor Tale opreşti viforul ispitelor abătut asupra noastră şi iei în mâinile Tale viaţa noastră, cu evlavie plecăm genunchii sufletului nostru înaintea Ta, a celei Ce Te-ai înălţat la cer, dar întru a Ta preacinstită Adormire nu ai părăsit pământul din care ai răsărit ca Un Crin preastrălucit al tuturor virtuţilor. Străjuieşte pământul ţării noastre cu razele rugăciunilor Tale, care strălucind până la marginile lumii pe toţi cheamă spre preamărită cinstirea Ta. Ca Una Ce ai deschisă pururea inima spre a auzi suspinurile celor necăjiţi nu trece cu vederea nici pe robii Tăi care în mijlocul încercărilor vieţii scapă la nebiruită milostivirea Ta. 


De îngeri eşti slăvită neîncetat, ca Una Ce cu aripile dorului dumnezeiesc ai zburat ca o porumbiţă, întrecând ceata heruvimilor şi a serafimilor. Dăruieşte-ne şi nouă aripile rugăciunii Tale ca să înaintăm cu nădejde pe calea mântuirii. Cu flori de laude eşti încununată de glasurile smerite ale creştinilor, Tu, Ceea Ce primind în auzul Tău curat glasul Arhanghelului cu smerit cuvânt ai pecetluit voia Tatălui. Pe Acesta, roagă-L acum pentru robii Tăi, ca să se izbăvească de blestemul păcatului şi prin viaţă întru pocăinţă să câştige cununa alergării celei bune pe cărarea mântuirii. După Dumnezeu întru Tine ne-am pus nădejdea de mântuire, căci prin curgerea izvorului rugăciunilor Tale a secat izvorul lacrimilor Evei. Primind în pântecele Tău Bucuria a toată lumea ai gonit întristarea lui Adam şi în braţele Tale purtând pe Soarele dreptăţii ai risipit tot întunericul lumii.


 Revarsă şi robilor Tăi picăturile bucuriei duhovniceşti în mijlocul vârtejului ispitelor şi potoleşte marea cea învolburată a acestei vieţi, ca Una Ce Te-ai făcut Corabia  mântuirii creştinilor. Ţie Celei Ce ai păzit nedeschisă poarta fecioriei Ţi s-au deschis porţile vieţii veşnice cu bucurie de către îngerii cei luminaţi. Deschide-ne şi nouă porţile mântuirii, încuind cămara inimii noastre dinspre gândurile cele necurate. Ca Un Stâlp de foc Te vedem strălucind în mijlocul lumii şi povăţuind poporul cel întristat către cetatea Împăratului Hristos, deci fii nouă pururea Călăuzitoare în noaptea acestei vieţi pământeşti şi către răsăritul cel tainic al vieţii veşnice ne călăuzeşte prin neîncetatele Tale rugăciunii.


Mulţumim milostivirii Tale şi purtării Tale de grijă neîncetate, căci nu poate nici limba îngerească a rosti mulţimea facerilor Tale de bine dăruite neamului omenesc, Ceea Ce Te-ai făcut casă sfinţită Dătătorului a toată bunătatea, Celui Ce în călătoria Sa pe pământ a venit să aducă pe toţi cei aleşi în cămările cele cereşti.


Mulţumim mijlocirii Tale neîncetate înaintea Judecătorului şi Binefăcătorului nostru, care covârşește şi înţelegerea îngerească. Iar noi slabi fiind în cuvânt şi purtând povara păcatelor osânditoare nu îndrăznim a crede că vom putea vreodată a-Ţi aduce mulţumirea datorată. Dar primeşte gândul nostru smerit şi Însăţi înmulţeşte datoria pe care o avem către Tine, înmulţindu-ne însă şi râvna de a Te lăuda şi a-Ţi aduce rugăciuni de cerere şi de mulţumire. Amin.

 

Propunere de Paraclis: Mihaela Bratu

Partager cet article

Commenter cet article