Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Propunere de Paraclis: Maica Domnului Prodromita

PARACLISUL ICOANEI MAICII DOMNULUI PRODROMIŢA


Icoana Prodromita 12 iulie

 

Slavă Ţie, Doamne (de 3 ori)

Împărate ceresc...

Sfinte Dumnezeule... (de 3 ori)

Tatăl nostru...

Doamne miluieşte (de 12 ori)

Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori)

PSALMUL 142

 

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă. Bine este cuvântat, Cel Ce vine întru numele Domnului (de 4 ori)

 

Troparele Paraclisului

 

De la marginile lumii întinde, Preacurată, razele rugăciunii Tale, şi cercetează sufletele noastre mâhnite de tulburarea patimilor, căci gânduri smerite tindem către icoana Ta Prodromiţa, strigând cu umilinţă: ca Ceea Ce ai binevoit să ne dăruieşti chipul Tău dumnezeiesc şi al Fiului Tău, veseleşte şi chipul sufletelor noastre cu razele darurilor Tale!

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Nu vom tăcea Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile Tale, noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat Tu înainte rugându-Te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi ? Sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi? Nu ne von depărta de la Tine, Stăpână, că Tu izbăveşti pe robii Tăi pururea din toate nevoile.

 

PSALMUL 50

 

 

CANONUL

 

CÂNTAREA 1

 

Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit ,,pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, căci cu slavă S-a preaslăvit!”

 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

 

Străină minţii omeneşti este taina zugrăvirii icoanei Tale, străină este şi vederii îngereşti adâncimea slavei Tale, dar în primejdii către acoperământul Tău alergăm strigând: Sub razele iubirii Tale de oameni ne ocroteşte, ca Una Ce reverşi minuni prin preacinstită icoana Ta.

 

Sub valurile grijilor lumeşti ne primejduim şi rătăcim departe de cămara Împărăţiei cerurilor, dar icoana Ta de minuni izvorâtoare ni se face nouă ca o uşă luminată, pe care o descuiem cu glasuri smerite de rugăciune ca şi cu o cheie minunată.

 

Binevoit-ai Prealăudată, să arăţi pământul românesc un nou izvor de binecuvântare de unde a răsărit icoana Ta cea cu minune dumnezeiască zugrăvită, spre întărirea inimilor noastre pe piatra pocăinţei.

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

 

Izvor minunat de tămăduiri s-a arătat icoana Ta, potolind arşiţa patimilor noastre şi ridicând cugetul nostru cel căzut în adâncul patimilor spre a se desfăta de frumuseţea laudelor Tale.

 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Ploaie de binecuvântări reverşi Preacurată, celor ce cad înaintea icoanei Tale cu credinţă, împodobindu-o pe ea cu suspinurile smerite ale rugăciunii şi luând astfel plata nădejdii de mântuire.

 

CÂNTAREA a 3-a

 

,,Tu eşti tăria celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi; şi pe Tine Te laudă duhul meu”.

 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !

 

Ca Un Cer înţelegător Te-ai arătat, purtând pe Soarele dreptăţii, Cel Ce luminează cerul inimilor smerite, iar acum ca Un Nor străluceşti pe cerul Bisericii în cinstită icoana Ta, ridicând mintea noastră la cele cereşti pe scara rugăciunii Tale.

 

Razele minunilor Tale au îmbrăţişat tot pământul ţării româneşti, întinzând arcul minţii noastre spre mai mare dragoste către Ziditorul nostru, Cel Ce a binevoit să ne împartă nouă daruri prin prea cinstită icoana Ta.

 

Tu eşti Podoaba schitului Prodromu şi comoara ce străluceşte în biserica inimilor noastre, Tu eşti nădejdea noastră în necazuri şi Limanul cel dulce al mângâierilor duhovniceşti.

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

 

Cu fulgerele rugăciunii Tale alungi de la noi toată bântuiala diavolească şi luminezi cerul inimilor noastre, ca întru pace adâncă a gândurilor să-Ţi cântăm Ţie: Bucură-Te, Neîncetata noastră Purtătoare de grijă !

 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Care inimă împietrită priveşte la cinstită icoana Ta şi nu se străpunge de umilinţă? Care tulburare nu încetează numai luând aminte la chipul Tău dumnezeiesc zugrăvit în icoană? Ci luminează ochii sufletelor noastre ca să Te vedem pe Tine, Aducătoarea nădejdii de mântuire, în mijlocul valurilor păcatului!

 

CATAVASIE

 

Opreşte curgerea râurilor patimilor noastre, Ceea Ce eşti Nor cuvântător Ce reverşi asupra tuturor ploaia milostivirii, Maică a Domnului Prodromiţa!

 

Cercetează cu osârdie neputinţele trupeşti ale robilor Tăi şi cu legătura păcii întăreşte sufletele noastre, ca să Îţi aducem daruri de mulţumire.

 

Corabie a mântuirii Te ştim noi, cei ce călătorim pe marea acestei vieţi, Cetate neclintită a Adevărului, pe Care Te rugăm să păzeşti inimile noastre de săgeţile ispitelor vrăjmaşului.

 

ECTENIE ŞI SEDELNA

 

Carte a Vieţii Te ştim, întru Care a strălucit Cuvântul Cel înfricoşător şi ochilor îngereşti, deci Te rugăm, cu condeiul rugăciunii Tale scrie-ne şi pe noi cei chinuiţi de patimi în cartea vieţii.

 

CÂNTAREA a 4-a

 

,,Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, proorocul Avacum socotindu-l a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne!”.

 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !

 

În chip tainic înţelepţeşte inima noastră, ca să-Ţi împodobească preacinstită icoana Ta cu mărgăritarele laudelor culese din adâncul sufletului.

 

Odihnitu-s-a inima cuvioşilor părinţi Nifon şi Nectarie în marea minunilor Tale, Preacurată; învredniceşte-ne şi pe noi măcar de o picătură a milostivirii Tale, spre potolirea setei sufletului râvnitor de mântuire.

 

Dă-ne nouă harul Tău, ca să zugrăvim în cuvinte frumuseţea icoanei Tale cu care ai binevoit a împodobi schitul Tău.

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

 

În mijlocul poporului ca o făclie veşnic luminătoare străluceşte dumnezeiască icoana Ta, care aprinde candelele inimilor cu râvna mântuirii.

 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Nu întoarce preacinstită Faţa Ta de la noi nevrednicii, pentru mulţimea păcatelor, ci luminează chipurile întunecate ale sufletelor noastre cu razele iubirii de oameni ale Fiului Tău.

 

CÂNTAREA a 5-a

 

Cu gândul voiesc a înconjura icoana Ta, dar mi se vădeşte cugetarea cea pământească, întru inima mea voiesc a oglindi prea cinstitul Tău Chip, dar nu pot risipi întunericul cel greu. Ci Tu, ca o Bună, învredniceşte-mă cercetării Tale.

 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !

 

În ceasul morţii să-mi stai înainte cu faţă veselă, depărtând de la mine toată întristarea pricinuită de vederea chipurilor întunecate ale vrăjmaşilor mei, ca să cinstesc totdeauna icoana Ta cu glasuri de laudă.

 

La uşa milostivirii Tale bătem cu gândurile rugăciunii şi Te rugăm cu umilinţă: Deschide nouă uşa pocăinţei şi ne primeşte în cămara iertării Fiului Tău, aşezându-ne la masa cea gătită pentru fiii cei risipitori!

 

Primit-ai cu bunăvoinţă rugăciunea slujitorului Tău Inochentie şi prin darul icoanei Tale i-ai deschis lui uşile Împărăţiei, ca să se veselească veşnic cu cetele îngereşti, aducându-Ţi Ţie laude neîncetate.

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

 

Precum în vis Te-ai arătat femeii celei cuvioase, arată-Te şi în întunericul păcatelor mele ca Un Soare al nădejdii, învrednicindu-mă a cădea cu umilinţă înaintea icoanei Tale şi a-Ţi aduce daruri de cântări.

 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Toţi binecredincioşii creştini din toate laturile pământului trimit către cinstită icoana Ta raze de rugăciuni, pe care primindu-le Tu, Soare al milostivirii, ca pe nişte flori de gânduri smerite, reverşi în suflete lumina mântuirii.

 

CÂNTAREA a 6-a

 

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi !

 

Ca la un liman de mântuire alergăm către slăvită icoana Ta, Maică Prealăudată, noi, cei prigoniţi de fiarele multor patimi, ce caută să ne înghită în adâncul pierzării.

 

Privirea Ta mustrătoare ca o sabie înfricoşătoare şi minunată a tăiat legăturile patimilor celor închişi în temniţa necredinţei, ca mărturisind minunile Tale să-Ţi strige: Tu, Ceea Ce porţi în braţele Tale pe Fiul, eşti Născătoare de Dumnezeu, Darul Tatălui sfinţit de Duhul Cel izvorâtor de toate bunătăţile cereşti!

 

Cu zidurile purtării Tale de grijă nebiruite înconjori schitul Tău, păzindu-i pe monahii ce slujesc Ţie cu credinţă de toate săgeţile viclenilor vrăjmaşi.

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

 

Cel Ce Se odihneşte în sânurile părinteşti în braţele Tale S-a purtat ca Un Prunc, voind a da iarăşi lui Adam celui căzut nevinovăţia pruncilor; şi pe noi cei gârboviţi de păcat, ne hrăneşte, Hrănitoare a Vieţii noastre, cu dulceaţa minunilor Tale.

 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Îngerii nu îndrăznesc a tâlcui minunea zugrăvirii icoanei Tale, iar noi adăpostindu-ne sub aripile rugăciunilor Tale Te lăudăm aşa: Bucură-Te, Cartea laudelor mai presus de minte, Mireasma Raiului, Oglinda frumuseţii dumnezeieşti, Lumina Ce risipeşte întunericul inimilor noastre !

 

CATAVASII

 

Ca Una Ce ai răsplătit smerenia şi osârdia zugravului celui înţelepţit de Duhul, caută la râvna inimilor noastre şi dezleagă lanţurile neputinţei, ca întru înţelepciune să zugrăvim cu penelul rugăciunii minunile icoanei Tale.

 

Cercetează trupurile noastre ofilite de boală şi închide rănile sufletelor noastre, ca ridicându-ne din patul neputinţelor să cădem înaintea icoanei Tale cu mulţumire, tămâindu-o pe aceasta cu miresmele laudelor dumnezeieşti.

 

CONDACUL

 

Înaintemergătoare pe calea mântuirii şi Cortul laudelor îngereşti eşti, pe noi, cei ce ne închinăm înaintea cinstitei Tale icoane, ne acoperă cu harul Tău de toată tulburarea necazurilor.

 

PROCHIMEN

 

Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.

 

Stih: Ascultă fiică, şi vezi şi pleacă urechea Ta şi uită poporul tău şi casa părintelui Tău.

 

EVANGHELIA DE LA LUCA

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

 

Părinte, Cuvinte şi Duhule, Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

 

Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte toate fărădelegile noastre.

 

Nouă celor ce am pierdut strălucirea frumuseţii dumnezeieşti prin însoţirea minţii cu gândurile păcatelor, chipul icoanei Tale să ne izvorască razele Înţelepciunii prin care să suim cu inima pe scara laudelor dumnezeieşti.

 

Doamne, miluieşte (de 12 ori)

 

CÂNTAREA a 7-a

 

Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!”

 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

 

Pe lemn ne-ai lăsat nouă darul închipuirii Tale şi a Fiului Tău, voind a pierde desăvârşit în marea bunătăţii Tale blestemul lui Adam, cel ce prin lemn a făcut să fim noi izgoniţi din Raiul desfătărilor.

 

De moartea cea cumplită ai izbăvit-o pe cea străină de dreapta credinţă şi ai adus-o împreună cu cei ai casei sale în staulul mântuirii Fiului Tău; deci, şi pe mine, cel ce rătăcesc pe căile păcatelor, cu puterea rugăciunilor Tale mă întoarce la pocăinţă, luminând cărările mântuirii mele.

 

Cu picioare vesele au alergat toţi cei din popor, ca să vadă slăvită icoana Ta, şi, umplându-şi sufletele de mireasma rugăciunilor Tale au strigat cu mulţumire: Tu eşti Stăpână, Nădejdea mântuirii noastre şi Păzitoarea Cea tare a neamului omenesc!

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

 

Ca Un Rai prea strălucitor înfrumuseţat cu izvoarele darurilor, purtând cununa florilor gândurilor dumnezeieşti în adierea Duhului Te cunoaştem, noi, cei ce alergăm la ajutorul Tău; nu trece cu vederea cărările sufletelor bătătorite de păcat, ci smulge spinii patimilor din grădina inimilor noastre.

 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Ca de o comoară dumnezeiască se îndulcesc cinstiţii părinţi din Sfântul Munte Athos de darul icoanei Tale prealuminate şi Te împodobesc cu cântări de laudă în ceasul rugăciunii lor neîncetate.

 

CÂNTAREA a 8-a

 

În văpaie de foc stau Ţie înainte heruvimii şi serafimii, Doamne, şi toată zidirea cântare frumoasă cântă Ţie: Lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

 

Cu ce stele de laude cereşti vom încununa pe Maica Soarelui dreptăţii, noi, cei ce suntem necontenit întru întunericul păcatelor ? Ci ca o Milostivă, mai înainte de osândirea noastră, grăbeşte a ne da mână de ajutor, izbăvindu-ne de aruncarea în focul cel veşnic.

 

Pe învăţătorul cel robit de necredinţă l-ai învăţat a cinsti cu frică şi evlavie icoana Ta de minuni făcătoare; pentru aceasta, Te rog, Stăpână, să înţelepţeşti şi mintea mea a gândi cele dumnezeieşti, spre mântuire.

 

Pe Soarele ceresc porţi în braţele Tale, pe Hrana Cea dumnezeiască, dezlegând blestemul lui Adam, cel ce mâna şi-a întins spre mâncarea cea osânditoare.

 

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

 

Apără, Fecioară Preacurată, pe monahii care Îţi slujesc Ţie în schitul Înaintemergătorului, dându-le aripile rugăciunilor Tale, ca să urmeze zborul dorului dumnezeiesc ce ridica la înălţimea slavei pe îngerul cel pământesc.

 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Umple vasul inimii mele cu picăturile rugăciunilor Tale, ca să îndulcesc amărăciunea mea, cea pricinuită de gustarea din roadele păcatelor celor cumplite.

 

CÂNTAREA a 9-a

 

Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim.

 

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

 

Toate marginile pământului s-au împodobit cu strălucirea legăturii minunilor Tale şi pururea Îţi aduc cântare de mulţumire: Bucură-Te, Fecioară Prealăudată, Biruinţa Cea neînfruntată asupra vrăjmaşilor noştri!

 

Pe mine, cel gârbovit de neputinţe din pricina umblării în căile păcatelor, mă miluieşte ca pe monahul Serghie, ca să aud iar în urechile inimii frumuseţea laudelor Tale dumnezeieşti.

 

Învredniceşte-mă cu cuget curat a săruta prea luminată icoana Ta, a Celei Ce cu puterea rugăciunii Tale ai scos picioarele mele de pe căile pierzării, îndreptându-mă la limanul pocăinţei!

 

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh Dumnezeu.

 

Ca Una ce eşti Privirea înfricoşătoare demonilor, alungă-i de la mine, nepriceputul, dăruindu-mi vederea feţei Tale prealuminate în icoană, mie celui ce mă închin Ţie cu credinţă.

 

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.

 

Masă duhovnicească ne găteşte nouă astăzi Masa Cea cerească, Ce a purtat Hrana Cea îndumnezeitoare, din rugăciunile Sale luminate, ca Una Ce pururea Se îngrijeşte a dărui hrană bogată monahilor la praznicul icoanei Sale: pâinea rugăciunii lui Iisus pentru inimă şi peştele cel binecuvântat pentru întărirea trupului.

 

CATAVASIA

 

De la marginile lumii să ne adunăm toţi, conducători şi oameni de rând, fecioare şi monahi, arhierei şi toate neamurile, plecându-ne cu gând smerit înaintea icoanei Celei Pline de har, pe care să o împodobim frumos cu cântări veselitoare, scoţând din vistieria inimii talanţii laudelor cereşti.

 

Apoi:

 

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, cea cu adevărat Nascătoare de Dumnezeu, Te mărim.

 

Luminaţi de rugăciunea Celei Ce mare dar a voit să dea schitului românesc, părinţii Nifon şi Nectarie s-au făcut plinitori ai voinţei Celei Milostive, aducând icoana cea dumnezeiască în muntele sfânt spre sfinţirea şi luminarea tuturor. Iar noi, către Cea Care a redat monahului neputincios auzul, strigăm cu glasul inimii smerite: Cercetează-ne pe noi în necazurile noastre, tinzând mâna Ta cea grabnică spre ajutor, cu Care ai ţinut pe Vistieria tuturor darurilor.

Icoana Ta se face pricină de mântuire tuturor celor ce cu osârdie Îţi aduc înaintea ei tămâia rugăciunilor smerite, cu inimă plină de nădejde în revărsarea milostivirilor Tale.

Cine va număra mulţimea minunilor Tale şi cine va măsura adâncul milostivirilor Tale? Ci, doar, Te rugăm cu picătura milei Tale să vindeci rănile inimilor noastre chinuite de ascuţişul gândurilor rele.

Bucură-Te, Chivot al darurilor, care ai sfinţit pământul ţării noastre cu revărsarea minunilor celor mai presus de închipuire. Învredniceşte-ne şi pe noi a redobândi frumuseţea cea dintâi a sufletului stricată prin sălăşluirea în umbra patimilor.

Ceea Ce Te veseleşti neîncetat de auzul laudelor îngereşti, ia aminte şi la glasul rugăciunilor noastre şi dă grabnică tămăduire şi izbăvire din nevoi robilor Tăi.

Să amuţească glasul celor ce privesc umbriţi de necredinţă spre icoana Ta cea prin minune dumnezeiască lucrată şi toată adunarea dreptcredincioşilor să laude revărsarea bunătăţii Tale nemăsurate.

Celor ce revarsă înaintea icoanei Tale rugăciunile izvorâte din piatra inimii apăsate de greutatea necazurilor le dă grabnică uşurare, ca întru săltarea bucuriei duhului să-Ţi cânte: Bucură-Te, Izbăvirea noastră din robia întristării!

Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorul Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi Sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. (de 3 ori)

 

TROPARUL SFINTEI ICOANE PRODROMIŢA

 

Cu cântări duhovniceşti împodobim icoana Ta cea luminată, voind a ne învrednici de darul milostivirii Tale, pe care dă-l din destul Preacurată, celor ce întru Tine şi-au pus nădejdea de mântuire, strigând: Slavă purtării Tale de grijă, Prealăudată, slavă adâncului milostivirilor Tale, slavă Ocrotirii Tale neîncetate, Ceea Ce eşti Singura Preabinecuvântată!

 

AL DOILEA TROPAR AL SFINTEI ICOANE PRODROMIŢA

 

Ceata monahilor suie cu îndrăzneală şi nădejde pe scara rugăciunii, iar cei din lume, purtând în mâini stâlpările laudelor, Te întâmpină pe Tine. Ca una ce străluceşti şi asupra celor buni şi asupra celor răi aceleaşi raze ale milostivirii, nu ne uita nici pe noi, cei învăluiţi de potopul patimilor firii.

 

CONDACUL SFINTEI ICOANE PRODROMIŢA

 

Minunile icoanei Tale le păstrăm în vistieria inimilor smerite şi neîncetat Îţi aducem glasuri de mulţumire, pe care primeşte-le, Preacurată, şi ne fă pe noi părtaşi vieţuirii îngereşti prin îndulcirea de frumuseţea chipului Tău dumnezeiesc, ca să-Ţi strigăm: Bucură-Te, Strălucirea Cea netrecătoare a milostivirii Care luminezi pururea toate marginile lumii!

 

Încercare de Paraclis: Mihaela Bratu (trimisă pe adresa redacției)

Partager cet article

Commenter cet article