Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Prefacere - Demostene Andronescu

 3581384483_9ac49d0901.jpgPrefacere

de Demostene Andronescu

 

 

 

Am cerșit un timp lumină

Pe la uși străine,

Neștiind că luna plină-i

Prinsă toată-n mine.

 

La răspântiile vieții

Stam cu mâna-ntinsă

Și mă miluiau drumeții

Cu lumină stinsă.

 

Când și când, câte-o scânteie

De-un nebun zvârlită,

Îmi părea cale lactee,

Mie dăruită.

 

Și treceam așa prin viață,

Miluit de lume,

Ca și ea cătând prin ceață,

Nu știu ce anume.

 

Dar odată, pe-nserate,

Obosit de vise,

Am găsit la lume toate

Porțile închise.

 

Și rămas în noapte-afară

Fără lumânare,

Am privit așa-ntr-o doară-n

Mine ca în zare.

 

Și am tresărit deodată

Căci văzui că-n mine

Bezna-i ciuruită toată

Și mijesc lumine.

 

Am dat zgura la o parte

Cu înfrigurare

Și-n străfundurile-mi moarte

S-a iscat cântare.

 

Iar prin rana-mi sângerândă,

Ca printr-o spărtură,

A țâșnit o rază blândă

De lumină pură,

 

Ce-nvelindu-mă în toate,

Mătăsoasă, moale,

A dat vieții mele plate

Sensuri verticale.

 

De atunci fără-ncetare

Luminez întruna,

Nu fălos ca mândrul soare,

Ci sfios ca luna.

 

Iar când mâlul se adună

Și-mi astupă vrana,

Mă sleiesc ca pe-o fântână,

Adâncindu-mi rana.

 

(din vol. “Peisaj lăuntric”)

Partager cet article

Commenter cet article