Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Noul Testament povestit pentru copii - Ungerea lui Iisus

 

Noul Testament povestit pentru copii

Mantuitorul-icoana.jpg

 prof. religie Mirela Şova

Noul Testament povestit şi cu explicaţii

pentru copii - prof. Religie Mirela Şova

 

 

Fraţii lui Hristos

 

Pe când vorbea El mulţimilor, rudele Lui Îl aşteptau afară, voind să-I vorbească. Cineva I-a zis lui Iisus:

- Iată rudele Tale stau afară, căutând să-Ţi vorbească.

Dar El a zis:

- Cine sunt rudele Mele? Oricine face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela Îmi este frate şi soră şi mamă.

(v. Matei XII, 46-50)

 

Ungerea lui Iisus


Odată Iisus se afla la masă, printre invitaţii unui fariseu. O femeie păcătoasă, aflând unde este El, a venit cu un vas (alabastru), plin cu mir. Ea s-a aşezat la spatele lui Iisus, lângă picioarele Lui, plângând şi ştergându-I picioarele cu părul ei, înmuiat în lacrimi. Apoi L-a uns cu mirul din vasul adus.

Atunci fariseul s-a gândit: „Dacă Iisus ar fi prooroc, ar şti cât de păcătoasă e femeia care se atinge de El.” Iisus, cunoscându-i gândul, i-a răspuns astfel:

- Simone, ascultă ce-ţi voi spune. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, celălalt cu cincizeci. Ei nu aveau cu ce să-şi plătească datoria, aşa că el i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult pe cămătar?

- Cred că cel căruia i-a iertat mai mult, a răspuns Simon.

- Foarte bine ai judecat, zise Iisus. Apoi Se întoarse către femeie şi adăugă: De când am intrat în casa ta, Simone, nu mi-ai dat apă să Mă spăl pe picioare, dar femeia aceasta Mi-a udat şi Mi-a şters picioarele cu părul şi cu lacrimile ei. Tu nu Mi-ai dat sărutare; ea n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Nu Mi-ai uns capul cu untdelemn. Ea însă Mi-a uns picioarele cu mir. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit.

Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. Şi a zis şi femeii: Iertate îţi sunt păcatele. Credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace.

Însă lumea adunată acolo se întreba: „Cine este Acesta, Care iartă şi păcatele?”

Evanghelistul Matei ne spune despre această întâmplare că ucenicii s-au mâniat atunci când a turnat femeia mir, pentru că acela era preţios.

- De ce risipa asta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.

Dar Iisus le-a zis:

- De ce supăraţi femeia? Ea nu a greşit. Pe săraci îi aveţi mereu cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Ea a turnat mirul acesta spre îngroparea Mea. Vă zic că se va pomeni fapta ei în toată lumea.

(v. Matei XXVI, 7-13; Luca VII, 37-50)

 

Fariseul Nicodim


Într-o noapte, fariseul Nicodim a venit la Iisus şi I-a zis:

- Învăţătorule, ştim că de la Dumnezeu ai venit. Că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.

Iisus i-a răspuns aşa:

- De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.

- Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? s-a mirat Nicodim.

- De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu, a întărit Iisus.

(v. Ioan III, 1-8)


Femeia samarineancă


Trecând Iisus din Iudeea spre Galileea, a ajuns în Samaria. Pe drum, a făcut popas la cetatea Sihar, lângă fântâna lui Iacov. Ucenicii Săi erau plecaţi în cetate, să cumpere mâncare.

O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Iisus i-a zis:

- Dă-Mi să beau.

- Cum, Tu, Care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt samarineancă? Căci iudeii nu vorbeau cu samarinenii.

- Dacă ai fi ştiut Cine este Cel ce-ţi zice „Dă-Mi să beau”, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie.

- Doamne, nu ai nici găleată, fântâna e adâncă; de unde ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână?

- Oricine bea din apa acestei fântâni va înseta iarăşi. Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta niciodată, căci apa vie se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică, a răspuns Iisus.

- Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez şi să nu mai vin aici, să scot.

Atunci Iisus i-a descoperit femeii că El cunoaşte cele ascunse, spunându-i că ea trăieşte cu al şaselea bărbat.

- Doamne, văd că Tu eşti prooroc. Care este locul unde e mai bine să ne închinăm?

- Femeie, vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în Duh şi în Adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători Îşi doreşte.

- Ştim că va veni Mesia, Care Se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate, spuse femeia.

- Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine, a confirmat Iisus.

Femeia şi-a lăsat găleata, de care era nedespărţită, şi s-a dus în cetatea ei, vestind oamenilor pe Hristos. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii, care mărturisea: „Mi-a spus toate câte am făcut”. Şi nu numai pentru acest cuvânt, ci şi pentru că Hristos a stat în cetatea lor două zile, încât ei s-au convins că Iisus e cu adevărat Mântuitorul lumii.     

(v. Ioan IV, 3-29)

 

Slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda


Într-o altă sâmbătă, Iisus S-a dus la Ierusalim. El a ajuns la o scăldătoare, Vitezda, unde zăceau foarte mulţi bolnavi, aşteptând mişcarea apei.

Un înger al Domnului cobora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa, iar cine intra primul în ea se făcea sănătos, orice boală ar fi avut.

Era acolo şi un om bolnav de treizeci şi opt de ani. Iisus S-a adresat acestuia:

- Voieşti să te faci sănătos?

- Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa. Până vin eu, altul se coboară înaintea mea, zise omul cel bolnav.

- Scoală-te, i-a spus Iisus, ia-ţi patul tău şi umblă.

Îndată, omul s-a însănătoşit.

Dar iudeii s-au mâniat, că Iisus vindecase sâmbăta. Iisus i-a mai spus celui vindecat:

- Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.

Iar iudeii voiau să-L omoare pe Iisus, pentru că dezlega sâmbăta şi pentru că spunea că Dumnezeu este Tatăl Său. Atunci Iisus le-a zis acelor iudei:

- Să nu credeţi că Eu vă voi învinui la Tatăl; cel ce vă învinuieşte este Moise, în care voi aţi nădăjduit. Că, dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela.            

(v. Ioan V, 1-32, 45-46)

 

 

Te opreşte şi-ţi aminteşte!


Am parcurs iarăşi momente minunate din viaţa Domnului nostru Iisus Hristos. Am aflat că El consideră drept rude ale Lui nu numai pe cele de sânge (mamă, veri), ci pe toţi oamenii care împlinesc voia lui Dumnezeu. Înseamnă că şi noi ne putem înrudi cu El, dacă trăim înţelept.

 

Am văzut iarăşi că Iisus nu respingea pe niciun om care venea la El, fie acela păcătos, străin ori bolnav. Pe femeia păcătoasă El nu a lăudat-o pentru greşelile ei, ci pentru lacrimile ei de pocăinţă, ca şi pentru gestul ei frumos de a-L unge cu mir de nard. Erau unse cu asemenea mir numai persoanele foarte importante, atât în viaţă, cât şi la îngropare. De aceea Mântuitorul a spus că ungerea femeii a fost un fel de vestire a morţii Lui apropiate.

 

El nu S-a depărtat nici de femeia samarineancă, deşi iudeii îi considerau spurcaţi pe samarineni şi nu vorbeau cu ei. El i-a vorbit acesteia despre apa cea vie, care este cuvântul lui Dumnezeu, dar şi despre închinarea în Duh şi în Adevăr. Samarinenii L-au recunoscut pe Iisus drept Mesia Cel aşteptat.

 

Mântuitorul S-a apropiat şi de un om bolnav de multă vreme, pe care l-a vindecat, sfătuindu-l ca pe viitor să nu mai păcătuiască, pentru că păcatul îl va duce la o boală şi mai gravă. Şi în alte rânduri Iisus a atenţionat pe cei vindecaţi, să ia aminte la continuarea vieţii lor cu dreptate.

 

Vedem că unul dintre farisei a venit pe ascuns la Domnul, să vorbească despre minunile Sale. Acestuia, Iisus i-a vorbit despre naşterea a doua, cea de la Botez, din apă şi din Duh, fără de care nimeni nu se poate mântui. Nicodim a rămas ucenic al Lui, în taină.

 

Pentru a citi mai departe, click aici.

Partager cet article

Commenter cet article