Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Noul Testament povestit pentru copii - Sfatul lui Gamaliel

 

Noul Testament povestit pentru copii

Sfanta-Treime.JPG

prof. religie Mirela Şova

Noul Testament povestit şi cu explicaţii

pentru copii - prof. Religie Mirela Şova

 

 

Vindecarea ologului


Într-o zi, Petru s-a suit cu Ioan la templu, pentru rugăciune. Zilnic, la poarta templului era adus un om, olog din naştere, ca să ceară milostenie. Acel olog a cerut şi de la Petru şi Ioan.

- Priveşte la noi, i-a zis Petru ologului. Iar acela se uita la Apostoli, aşteptând milostenia.

- Argint şi aur nu am, a continuat Petru, dar ceea ce am, aceea îţi dau. În numele lui Iisus Nazarineanul, scoală-te şi umblă! Şi l-a apucat pe olog de mâna dreaptă, l-a ridicat şi îndată gleznele şi tălpile picioarelor lui s-au întărit. Şi a început ologul să sară – el, care nu mersese niciodată!

El a intrat în templu cu Apostolii, lăudând pe Dumnezeu cu mare bucurie. Şi tot poporul l-a văzut umblând şi s-a minunat, căci ologul era cunoscut de toţi, pentru neputinţa lui şi pentru că ceruse de la toţi milostenie.

Atunci Petru a vorbit mulţimii adunate, zicând că nu el a făcut minunea, cu puterea sa. Ci puterea numelui lui Iisus şi credinţa în El i-au dat ologului întregirea trupului.

(v. F. Ap. III, 1-20)

 

Anania şi Safira


Şi au fost pe atunci doi oameni care au venit în rândul creştinilor. Ei se numeau Anania şi Safira, fiind soţ şi soţie. Ei şi-au vândut pământul şi au adus o parte din preţ la picioarele Apostolilor. Iar restul de bani au fost ascunşi de Anania, cu ştirea Safirei.

- Anania, i-a zis Petru, de ce a umplut satana inima ta, încât să minţi Duhului Sfânt şi să ascunzi din preţul pământului? Dacă nu îl vindeai, nu era al tău? Şi vânzându-l, nu tot al tău era? Nu ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu.

La aceste cuvinte, Anania a căzut şi a murit. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi cei care au auzit de întâmplarea aceea. Cei mai tineri l-au luat pe mort şi l-au îngropat. După vreo trei ceasuri a venit şi Safira la Apostoli, neştiind ce se întâmplase.

- Spune-mi, i-a zis şi ei Petru, aţi vândut pământul cu atât? (Iar el i-a spus preţul dat lui de Anania, cel mincinos.)

- Da, cu atât, a răspuns aceea.

- De ce v-aţi învoit voi să minţiţi pe Duhul Domnului? Cei ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi tot ei te vor scoate afară şi pe tine.

Atunci Safira a căzut la picioarele lui Petru şi a murit. Tinerii au intrat şi au găsit-o moartă, au luat-o şi au îngropat-o lângă bărbatul ei.

Şi frică mare a cuprins toată Biserica şi pe toţi cei ce auzeau de acestea.                                      

(v. F. Ap. V, 1-11)

 

Apostolii închişi


Auzind arhiereii, bătrânii şi saducheii (cei ce nu credeau în învierea morţilor) de minunile şi de cuvântările Apostolilor, s-au umplut de invidie. Ei i-au prins pe Apostoli şi i-au închis. Dar un înger al Domnului le-a deschis uşile temniţei, noaptea, şi i-a trimis să înveţe poporul în templu.

Dis-de-dimineaţă, Apostolii au intrat în templu şi cuvântau către popor. Între timp, arhiereul a adunat sinedriul şi tot sfatul bătrânilor şi a trimis slugile, să îi aducă pe Apostoli din închisoare. Slugile s-au întors zicând:

- Temniţa am găsit-o încuiată în toată siguranţa şi pe paznici stând la uşi, dar când am descuiat, n-am găsit pe nimeni înăuntru.

Şi au rămas toţi nedumeriţi, neînţelegând ce s-a întâmplat. Cineva a venit la ei şi le-a spus că Apostolii sunt în templu, învăţând poporul. Căpetenia pazei templului şi slujitorii i-au adus pe Apostoli la sinedriu.

- Doar v-am poruncit să nu mai învăţaţi în numele Omului Aceluia! Voi de ce continuaţi? i-a întrebat arhiereul pe Apostoli.

- Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni, au răspuns aceia. Voi L-aţi omorât pe Iisus, pe Cruce, dar Dumnezeul părinţilor noştri L-a înviat şi L-a înălţat de-a dreapta Sa, ca Stăpânitor şi Mântuitor. El poate da lui Israel pocăinţă şi iertarea păcatelor. Noi suntem martorii Lui, împreună cu Duhul Sfânt, pe Care Dumnezeu L-a dat celor ce Îl ascultă.     

(v. F. Ap. V, 17-32)

 

Sfatul lui Gamaliel


Auzind cuvintele Apostolilor, arhiereul şi cei adunaţi cu el s-au mâniat foarte tare şi s-au sfătuit să îi omoare. Atunci s-a ridicat în sinedriu fariseul Gamaliel, un învăţător de Lege cinstit de popor. Acesta a cerut să fie scoşi afară Apostolii pentru puţin şi a grăit către sinedriu şi către cei adunaţi la sfat:

- Bărbaţi israeliţi, gândiţi-vă bine la ce aveţi de făcut cu aceşti oameni. Amintiţi-vă că mai demult s-a ridicat din popor Teudas, care şi-a strâns vreo patru sute de bărbaţi şi care s-a crezut cineva. Dar el a fost ucis şi cei care l-au ascultat au fost risipiţi şi nimiciţi.

După aceea s-a ridicat altul, care a atras popor după el; şi a pierit, iar cei ce i-au urmat au fost împrăştiaţi. Deci vă zic: Lăsaţi-i pe oamenii aceştia. Căci dacă lucrul lor este de la oameni, va trece; dar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i ucideţi, şi nu cumva să vă faceţi luptători împotriva lui Dumnezeu.

Iar aceia l-au ascultat pe Gamaliel şi i-au chemat pe Apostoli înăuntru. I-au bătut şi le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Iisus, dar apoi le-au dat drumul.

Iar Apostolii au plecat de la locul acela, bucuroşi că s-au învrednicit să sufere ocară pentru numele Domnului. Şi toată ziua, în templu şi prin case, aduceau vestea cea bună a Învierii lui Iisus Hristos.              

(v. F. Ap. V, 33-42)

 

 

Te opreşte şi-ţi aminteşte!


Cu puterea dată lor de Domnul, Apostolii au făcut multe minuni. Tămăduirea ologului e un asemenea exemplu. O minune era un bun prilej pentru Apostoli de a vorbi mulţimii adunate despre Mântuitorul Iisus Hristos. Ei nu săvârşeau minuni ca să se laude sau ca să arate puterea lor, ci pentru ca lumea să dea slavă lui Dumnezeu.

 

Iată însă că nu toţi cei ce se botezau aveau acelaşi gând curat înaintea lui Dumnezeu. Astfel că Anania şi Safira, doi soţi creştinaţi de curând, s-au sfătuit să-l mintă pe Apostolul Petru şi să nu-i dea preţul întreg al pământului lor vândut, după cum făceau creştinii care intrau în Biserică. Duhul Sfânt i-a descoperit Apostolului minciuna, iar pedeapsa pentru ea a fost moartea fulgerătoare a celor doi soţi. Cei ce au aflat s-au speriat, căci li s-a confirmat că Duhul Sfânt cunoaşte inimile oamenilor şi nu poate fi minţit cu nimic.

 

Cei ce se sfătuiseră şi hotărâseră uciderea lui Hristos au avut acelaşi gând şi cu Sfinţii Apostoli, mai ales că aceştia predicau tuturor celor din Ierusalim despre Învierea Domnului. Arhiereilor li s-au alăturat saducheii, din cauză că erau împotriva credinţei în învierea morţilor. Dar aceia i-au închis în zadar pe Apostoli. Îngerul Domnului i-a eliberat şi i-a trimis să binevestească în templu despre minunile lui Dumnezeu. Arhiereii şi bătrânii poporului nu au înţeles taina eliberării Apostolilor de către înger, ci i-au prins din nou pe aceştia, voind să-i omoare.

 

Atunci înţeleptul Gamaliel a dat un sfat bun: Apostolii să fie lăsaţi liberi, pentru că: dacă sunt trimişi ai oamenilor, se vor împrăştia în curând, fără nicio putere; dar dacă sunt trimişi ai lui Dumnezeu, ei nu pot fi opriţi şi arhiereii se aflau în situaţia de a fi luptători împotriva lui Dumnezeu. Acest sfat a fost ascultat de sinedriu, iar Apostolii au fost eliberaţi, dar după ce au fost ameninţaţi şi bătuţi.

Deci Sfinţii Apostoli s-au bucurat foarte mult de bătăile primite pentru numele Domnului. Ei nu s-au speriat de ameninţările arhiereilor, ci cu şi mai mare putere şi râvnă au mers şi au vorbit lumii despre Hristos cel Înviat.

 

Pentru a citi mai departe, click aici.

Partager cet article

Commenter cet article