Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Noul Testament povestit pentru copii - Pilde. Imparatia cerurilor

 

Noul Testament povestit pentru copii

Mantuitorul-icoana.jpg

prof. religie Mirela Şova 

Noul Testament povestit şi cu explicaţii

pentru copii - prof. Religie Mirela Şova

 

 

Împărăţia cerurilor: Pilda Semănătorului


Într-o zi, Iisus stătea în corabie, pe malul mării, iar mulţimea era adunată pe ţărm. Din corabie, El le-a grăit oamenilor mai multe pilde:

- Iată, a ieşit semănătorul să semene. Pe când semăna el, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat. Altele au căzut pe loc pietros şi au răsărit repede, dar când s-a ivit soarele, s-au pălit şi, neavând rădăcină, s-au uscat.

Altele au căzut între spini, dar aceştia le-au înăbuşit. Altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci.

Cine are urechi de auzit, să audă.

Mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi şi n-au văzut; şi să audă cele ce auziţi voi şi n-au auzit.

Iată explicaţia pildei: Sămânţa semănată lângă drum e cel care aude cuvântul lui Dumnezeu şi nu-l înţelege. Cel viclean vine şi-i răpeşte şi ce s-a semănat în inima lui.

Cea semănată pe loc pietros e cel care aude cuvântul, îl primeşte cu bucurie, dar la prigoană pentru cuvânt, se leapădă de el.

Cea semănată între spini e omul care aude cuvântul, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea averilor înăbuşă acel cuvânt şi-l fac neroditor.

Iar sămânţa semănată în pământ bun e cel care aude cuvântul, îl înţelege şi aduce rod mai mare sau mai mic.

(v. Matei XIII, 1-23; Luca VIII, 5-15)

 

Împărăţia cerurilor: Pilda neghinei

 

Apoi Iisus a rostit altă pildă:

...Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ogorul său. Dar, pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui şi a semănat neghină între grâu.

Când a crescut paiul şi a rodit s-a văzut şi neghina. Slugile stăpânului l-au vestit pe acesta că a apărut sămânţa străină. Stăpânul le-a zis că un vrăjmaş a semănat neghina.

- Să plivim neghina? l-au întrebat slugile pe stăpân.

- Nu, ca nu cumva să smulgeţi cu ea, din greşeală, şi grâul. Lăsaţi-le să crească împreună, până la vremea secerişului. Atunci voi porunci secerătorilor să plivească întâi neghina, ca să o ardem, iar grâul să îl strângă în hambarul meu...

Ucenicii L-au rugat pe Iisus să le explice pilda aceasta. Iar El le-a zis:

- Cel ce seamănă sămânţa de grâu este Fiul Omului (Hristos). Ogorul este lumea; sămânţa de grâu sunt fiii împărăţiei cerurilor, iar neghina sunt fiii celui rău (ai diavolului). Duşmanul care a semănat neghina este diavolul. Secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Aşa cum neghina se strânge şi se aruncă în foc, la fel va fi la sfârşitul lumii: Fiul Omului va trimite pe îngerii Săi, care vor culege din împărăţia Lui pe toţi păcătoşii.

Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc, unde va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Iar cei drepţi vor străluci atunci ca soarele în împărăţia Tatălui lor.

Cel ce are urechi de auzit, să audă.

(v. Matei XIII, 24-30, 36-43)

 

Împărăţia cerurilor: Pilda grăuntelui de muştar


Împărăţia cerurilor se aseamănă cu grăuntele de muştar, pe care-l seamănă omul în ogorul său. Acest grăunte e mai mic decât toate seminţele, dar când creşte devine mai mare decât toate legumele, ba chiar se face pom, încât vin şi păsările cerului, pentru a-şi clădi cuiburi în el.                          

(v. Matei XIII, 31-32; Luca XIII, 18-19)

 

Împărăţia cerurilor: Pilda aluatului


Şi le-a spus Iisus altă pildă:

Asemenea este împărăţia cerurilor aluatului, pe care o femeie îl ia, îl ascunde în trei măsuri de făină şi-l lasă la crescut. (v. Matei XIII, 33; Luca XIII, 20-21)

 

Împărăţia cerurilor: Pilda cu comoara ascunsă


Asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în pământ, pe care o găseşte un om, o ascunde şi de bucuria ei se duce, vinde tot ce are şi cumpără pământul în care a îngropat-o. (v. Matei XIII, 44)

 

Împărăţia cerurilor: Pilda mărgăritarului de preţ


Împărăţia cerurilor se aseamănă şi cu un negustor care caută mărgăritare scumpe. Aflând el unul foarte preţios, se duce şi vinde tot ce are, ca să-l cumpere pe acela. (v. Matei XIII, 45-46)

 

Împărăţia cerurilor: Pilda năvodului


De asemenea, împărăţia cerurilor se aseamănă cu un năvod aruncat în mare, în care se prind feluriţi peşti. Când se umple, năvodul e tras afară, iar pescarii aleg peştii cei buni, iar pe cei răi îi aruncă.

Aşa va fi la sfârşitul lumii: îngerii vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi şi-i vor arunca în cuptorul de foc. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. (v. Matei XIII, 47-50)

 

 

Te opreşte şi-ţi aminteşte!


Iată câteva asemănări făcute de Mântuitorul nostru între împărăţia cerurilor şi elemente ale lumii acesteia, foarte bine alese.

 

Mai întâi, El Se compară pe Sine cu un semănător. Dar Iisus nu a semănat seminţe în ogor, ci cuvinte dumnezeieşti, în inimile oamenilor. Însă nu toţi oamenii au inimile la fel de curate, de sincere, de bune: de aceea, unii au primit şi au rodit cuvintele Sale, ajungând fii ai împărăţiei cerurilor, iar alţii nu le-au primit cum trebuie, încât le-au lăsat neroditoare, neavând fapte bune şi credinţă adevărată. Aceştia din urmă nu vor putea intra în împărăţia lui Dumnezeu.

 

Apoi, Mântuitorul vorbeşte despre un lucru obişnuit şi astăzi: despre separarea grâului de neghină, la vremea secerişului. Atunci neghina este arsă, iar grâul e păstrat. Tot astfel, oamenii cei răi, chiar dacă în viaţa pământească au trăit împreună cu cei buni (precum neghina, care creşte împreună cu grâul), la sfârşitul lumii vor fi aruncaţi în focul iadului. Oamenii buni vor străluci în împărăţia cerească.

 

Dar de ce a ales Dumnezeu sămânţa de muştar pentru a o compara cu împărăţia cerurilor? Aceasta e foarte mică, se găseşte din belşug în Palestina, iar din ea creşte un copac înalt de trei-patru metri. Tot astfel, de la Hristos şi de la Sfinţii Apostoli, deci de la puţine persoane, cuvântul lui Dumnezeu s-a răspândit în toată lumea, vindecând şi veselind sufletele iubitoare de adevăr şi de lumină.

 

Acelaşi înţeles îl are pilda aluatului. Aşa cum aluatul îşi măreşte foarte mult volumul, dospind, tot astfel va creşte împărăţia Domnului în lume, având ca ferment cuvântul lui Dumnezeu.

 

Împărăţia este cel mai preţios lucru pe care şi-l poate dori omul: ca o comoară ascunsă în inima lui sau ca un mărgăritar de mare valoare.

 

Tot împărăţia este asemănată de Hristos cu un năvod uriaş, care va păstra numai peştii cei buni, adică pe cei sfinţi şi drepţi, pe când ceilalţi vor ajunge în cuptorul iadului.

 

Pentru a citi mai departe, click aici.

Partager cet article

Commenter cet article