Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Noul Testament povestit pentru copii - Pilda celor zece leprosi

 

Noul Testament povestit pentru copii

Mantuitorul-icoana.jpg

prof. religie Mirela Şova

Noul Testament povestit şi cu explicaţii

pentru copii - prof. Religie Mirela Şova

 

 

Pilda lucrătorilor la vie


Împărăţia cerurilor este asemenea unui om, stăpân de casă, care a ieşit de dimineaţă să găsească lucrători pentru via sa, în schimbul unei plăţi, de un dinar pe zi. El a găsit câţiva lucrători şi i-a trimis la vie.

Pe la ceasul al treilea (ora nouă dimineaţa), omul a găsit alţi lucrători, care stăteau fără lucru, şi i-a trimis şi pe ei la vie. Pe la ceasul al şaselea (ora douăsprezece, la prânz) şi la ceasul la nouălea (ora trei după-amiază), stăpânul a tocmit alţi lucrători, pe care-i găsise stând fără lucru. El i-a întrebat mai întâi:

- De ce aţi stat aici toată ziua, fără lucru?

- Pentru că nimeni nu ne-a tocmit, au răspuns ei.

Seara, stăpânul viei a poruncit îngrijitorului său să cheme lucrătorii, ca să-i plătească, începând cu cei din urmă, până la cei dintâi. Venind cei din ceasul al unsprezecelea (de la ora cinci după-amiază), au luat câte un dinar. Venind şi cei dintâi, au crezut că vor lua mai mult, dar au primit tot câte un dinar. Aşa că aceştia erau nemulţumiţi, zicând:

- Cei de pe urmă au muncit doar un ceas şi le-ai dat la fel, pe când noi ne-am trudit toată ziua, pe arşiţă.

Stăpânul a zis unuia dintre cei angajaţi de timpuriu:

- Prietene, nu te-ai învoit cu mine pentru un dinar? Ia-l şi du-te. Eu vreau să dau şi celui de pe urmă ca şi ţie. Nu am eu dreptul să fac ce voiesc cu bunurile mele? Sau te roade invidia, pentru că eu sunt bun?

Aşa că vor fi cei de pe urmă primii şi cei dintâi pe urmă, fiindcă mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

(v. Matei XX, 1-16)

 

A treia vestire a Patimilor


Suindu-Se la Ierusalim, Iisus i-a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici şi le-a spus:

- Iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L vor osândi la moarte. Şi Îl vor da pe seama păgânilor (a romanilor), ca să-L batjocorească, să-L biciuiască şi să-L răstignească, dar a treia zi va învia.                            

(v. Matei XX, 17-19)

 

Cei zece leproşi


Când intra Iisus într-un sat, a fost întâmpinat de zece leproşi, care stăteau departe, strigând către El:

- Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!

- Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor, le-a răspuns Iisus. Pe când se duceau ei, s-au curăţit de lepră.

Unul dintre cei zece, văzând că s-a vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas mare. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Iar acela era samarinean.

- Dar nu zece oameni s-au vindecat? a întrebat Iisus. Ceilalţi nouă unde sunt? Nu s-a întors să dea slavă lui Dumnezeu decât unul, care e străin de neam? Şi a zis El samarineanului întors:

- Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.

(v. Luca XVII, 12-19)

 

Împărăţia lui Dumnezeu


Iisus a fost întrebat de farisei: când va veni împărăţia lui Dumnezeu?

- Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut, le-a răspuns El. Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.

Apoi a zis Iisus către ucenici:

- În ziua în care Se va arăta Fiul Omului, va fi după cum fulgerul luminează cerul dintr-o parte în alta. Dar mai întâi El trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta.                                       

(v. Luca XVII, 20-37)

 

Pilda văduvei stăruitoare


Iată o pildă a lui Iisus, despre cum trebuie să ne rugăm totdeauna şi să nu ne pierdem nădejdea:

...Într-o cetate era un judecător care nu avea frică de Dumnezeu şi nici de oameni. Tot în acea cetate vieţuia o văduvă, care venea la judecător, cerându-i să îi facă dreptate într-o pricină. O vreme, judecătorul nu a vrut să asculte cererea văduvei. Mai apoi, el s-a gândit: „Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu şi nici de oameni nu mă ruşinez, voi face dreptate văduvei, ca să nu mai vină mereu să mă supere.”

Şi a zis Domnul:

- Auziţi ce spune judecătorul cel nedrept? Dacă el va face dreptate, Dumnezeu nu va face şi El aşa aleşilor Săi, care strigă către El ziua şi noaptea, şi pentru care El rabdă îndelung? Vă zic că va face dreptate în curând.

(v. Luca XVIII, 1-7)

 

 

Te opreşte şi-ţi aminteşte!


În pilda cu lucrătorii viei, înţelesul tocmirii mai multor muncitori, la diferite ore din zi, este că Hristos cheamă la mântuire pe orice om, în orice moment al vieţii. Dar de ce i-a plătit pe toţi la fel, deşi munciseră diferit? Cei angajaţi mai târziu aveau şi ei un merit: stăruinţa în aşteptare, răbdarea, speranţa că pot fi angajaţi şi ei.

 

Via din pildă e Biserica. Stăpânul viei e Hristos. El cheamă pe toţi să devină creştini; iar pe cei botezaţi îi cheamă să rodească harul primit, în faptele lor bune. Poate că unii dintre ei se trezesc mai târziu la vieţuirea după poruncile Mântuitorului. Dar şi ei vor fi primiţi în Rai. Cei dintâi nu au de ce să fie invidioşi pe cei din urmă şi nu au nici de ce să ceară socoteală Stăpânului pentru cum Îşi împarte El mila.

 

Pentru a treia oară, Hristos îi vesteşte pe Apostoli de Patimile, Moartea şi Învierea Sa. Acest lucru ne arată că Iisus a mers către Patimi de bunăvoie, fără să fie silit de oameni.

 

Despre minunea vindecării celor zece leproşi, să ştiţi, dragi cititori, că lepra era o boală foarte grea, iar cei care o aveau nu puteau trăi împreună cu ceilalţi, ca să nu-i molipsească. Dacă vreun lepros se vindeca, se arăta preoţilor, care îl puteau declara „curăţit” şi putea fi astfel reprimit în societate. Dintre toţi leproşii vindecaţi, numai samarineanul s-a întors, ca să-I mulţumească lui Dumnezeu. De aceea, numai el a fost vindecat şi sufleteşte: „Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.”

 

Să nu uităm şi noi să mulţumim binefăcătorilor noştri, dar mai ales lui Dumnezeu, Care ne e Binefăcător permanent.

 

Mântuitorul a vorbit în multe rânduri despre împărăţia cerurilor, pe care a asemănat-o cu diferite elemente din lumea aceasta: cu sămânţa de muştar, cu aluatul, cu mărgăritarul de mult preţ ş.a. De data aceasta, prin cuvintele amintite, El ne spune că împărăţia lui Dumnezeu este în noi. Cum anume? De la Botez, Domnul vine şi locuieşte în inima noastră. Iar dacă Îl avem pe El în noi, în noi e şi împărăţia.

 

Dar va veni această împărăţie şi în chip văzut de toţi, de oamenii întregului pământ. Aceasta se va întâmpla la sfârşitul lumii, în Ziua Fiului Omului, numită şi Ziua de Apoi, când Hristos va veni ca Judecător şi Împărat, strălucind tuturor, ca fulgerul. Va fi o venire neaşteptată, surprinzătoare. Înainte de aceasta însă, Iisus trebuia să fie chinuit şi să moară.

 

Iar ca să nu ne pierdem nădejdea, când nu ni se împlinesc pe loc cererile din rugăciune, Hristos ne dă exemplul văduvei, care s-a rugat cu atâta insistenţă pe lângă judecătorul nedrept şi nemilos, încât a obţinut rezolvarea pricinii ei. Dacă ea a obţinut dreptatea de la un om păcătos, cu atât mai mult oamenii virtuoşi vor avea parte de judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu, Care e Drept şi Milostiv, dând fiecăruia după faptele sale.

 

Pentru a citi mai departe, click aici.

Partager cet article

Commenter cet article