Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Noul Testament povestit pentru copii - Minuni ale Sfantului Apostol Pavel

Noul Testament povestit pentru copii

Sfanta-Treime.JPG

  prof. Religie Mirela Şova

 Noul Testament povestit şi cu explicaţii

pentru copii - prof. Religie Mirela Şova



Sfântul Apostol Pavel şi vrăjitorul Elimas


La chemarea Duhului Sfânt, Saul (Pavel) a plecat, împreună cu Barnaba, şi a ajuns în Salamina. Acolo ei au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Şi au găsit pe vrăjitorul Elimas, care avea influenţă asupra proconsulului Sergius Paulus (guvernatorul provinciei).

Sergius îi chemase la el pe Saul şi pe Barnaba, să asculte cuvântul lui Dumnezeu rostit de ei. Dar Elimas se opunea acestui lucru.

Pavel, plin fiind de Duh Sfânt, a privit spre vrăjitor şi  i-a zis:

- O, vicleanule şi înşelătorule, fiule al diavolului, vrăjmaşule al dreptăţii, de ce încerci să strâmbi căile Domnului cele drepte? Pentru aceasta mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb.

Îndată vrăjitorul a orbit, căzând în întuneric. Văzând aceasta, proconsulul a primit credinţa cea dreaptă.

(v. F. Ap. XIII, 1-12)

 

Ologul din Listra


Pavel şi Barnaba au ajuns în cetatea Listra, unde vesteau Învierea lui Hristos. Acolo stătea pe jos un om olog, care nu mersese niciodată. Şi ologul asculta cuvintele lui Pavel.

Iar Pavel s-a uitat spre olog şi a văzut că are credinţă în suflet. Deci i-a zis cu glas puternic:

- Scoală-te drept, pe picioarele tale.

Şi el a sărit şi umbla.

Mulţimile, văzând minunea, au crezut că zeii la care se  închinau s-au coborât la ei. Şi îi numeau pe Barnaba: Zeus, iar pe Pavel: Hermes, căci acela era socotit purtătorul de cuvânt. Preotul lui Zeus din cetate a pregătit tauri şi cununi, ca să aducă jertfă ucenicilor, după obiceiul păgân al cetăţii.

Auzind, Apostolii Pavel şi Barnaba şi-au rupt veşmintele şi au strigat mulţimii:

- Bărbaţilor, de ce faceţi acestea? Noi suntem oameni, ca şi voi, şi am venit să vă vestim ca să vă întoarceţi de la înşelăciunile zeilor, către Dumnezeul cel viu, Care a făcut cerul, pământul, marea şi toate cele ce sunt în ele. El e Cel Care v-a făcut bine şi până acum: v-a dat ploi, timpuri roditoare, v-a umplut de hrană şi de bucurie.

Cu aceste cuvinte, Pavel abia a potolit mulţimile, să nu le aducă jertfă, ca unor zei.               

(F. Ap. XIV, 6-18)

 

Slujnica demonizată


În cetatea Filipi din Macedonia, Pavel şi Sila au întâlnit o slujnică ce avea duh pitonicesc (un duh diavolesc, de ghicit) şi care folosea puterea ei pentru bani, aducând mult câştig stăpânilor ei.

Aceasta striga în urma Apostolului:

- Aceşti oameni sunt robi ai lui Dumnezeu Cel Preaînalt şi vă vestesc calea mântuirii!

Multe zile a strigat ea în urma lor. Iar Pavel s-a mâniat şi a zis duhului din femeie:

- În numele lui Iisus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea.

Şi în acel ceas a ieşit. Dar stăpânii slujnicei s-au supărat, că au pierdut sursa lor de câştig. Ei i-au prins pe Pavel şi pe Sila şi i-au dus la judecată. Acolo au spus dregătorilor:

- Aceşti oameni, iudei, ne tulbură cetatea şi ne vestesc obiceiuri contrare romanilor.

Atunci şi mulţimea s-a ridicat împotriva Apostolilor. Judecătorii au poruncit să li se rupă acelora hainele, să fie bătuţi cu vergi şi închişi.

Pavel şi Sila au fost, deci, aruncaţi în adâncul temniţei, cu picioarele strânse în butuci, după ce fuseseră bătuţi. La miezul nopţii, ei se rugau, lăudând pe Dumnezeu. Deodată s-a făcut cutremur mare şi s-au deschis toate uşile temniţei, dezlegându-se lanţurile tuturor celor întemniţaţi.

Trezindu-se din somn, temnicerul a scos sabia şi voia să se omoare, crezând că cei daţi în paza lui au fugit. Pavel a strigat la el:

- Să nu-ţi faci niciun rău, că toţi suntem aici.

Paznicul a aprins lumina, a alergat şi a zăvorât prizonierii. Apoi a luat la sine pe Pavel şi pe Sila, a căzut înaintea lor şi i-a întrebat:

- Domnilor, ce trebuie să fac, ca să mă mântuiesc?

- Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta, i-au răspuns ei. Şi i-au vorbit despre împărăţia lui Dumnezeu. Atunci temnicerul i-a luat în casa lui, le-a spălat rănile şi s-a botezat cu toţi ai casei. După aceea a pus masa şi s-au ospătat cu toţi.

A doua zi, judecătorii au trimis cuvânt, ca Pavel şi Sila să fie eliberaţi. Dar Pavel a zis:

- După ce ne-au bătut în faţa lumii, fără judecată, pe noi, care suntem cetăţeni romani, şi ne-au închis, acum vor să ne scoată afară în ascuns? Să vină ei înşişi, să ne scoată.

Auzind că aceia sunt cetăţeni romani, judecătorii s-au speriat. Au venit la ei, i-au scos din temniţă şi i-au rugat să plece din cetate. După o vreme, Apostolii au plecat de acolo.                                                   

(F. Ap. XVI, 16-40)

 

Sfântul Pavel în Atena


Ajungând Pavel în cetatea Atenei, a văzut că era plină de idoli. Şi discuta el toată ziua cu iudeii, cu credincioşii, dar şi cu înţelepţii cetăţii. Mai mulţi filozofi l-au chemat în tribunalul lor, pentru că nimeni nu avea voie acolo să înveţe lucruri noi, despre dumnezei străini.

Atunci Pavel le-a zis:

- Bărbaţi atenieni, am străbătut cetatea voastră şi am găsit un altar pe care era scris: „Dumnezeului necunoscut”. Înseamnă că voi Îl cinstiţi pe Acela pe Care nu Îl cunoaşteţi. Dar eu vi-L vestesc tocmai pe El, că e Făcătorul lumii, Domnul cerului şi al pământului. El nu locuieşte în temple făcute de mâini. El dă tuturor viaţă şi le ţine pe toate în viaţă. El a făcut neamul omenesc, iar oamenii Îl caută şi vor să-L găsească. El nu e departe de fiecare dintre noi. În El trăim, ne mişcăm şi suntem.

Deci nu trebuie să credem că dumnezeirea e asemenea aurului sau argintului, sau ca piatra cioplită de om (căci aşa erau făcuţi idolii). Până acum nu aţi ştiut acestea, dar Dumnezeu vă vesteşte să vă pocăiţi – voi şi toţi oamenii de pe pământ - pentru că va veni ziua Judecăţii. Şi Judecătorul va fi Bărbatul Acela înviat din morţi, prin Care Dumnezeu a arătat lumii adevărul Său.

Când au auzit de învierea morţilor, unii dintre ascultători au râs de Pavel, alţii i-au zis că vor mai vorbi cu el altă dată. Iar unii au crezut în cuvântul lui şi l-au urmat.                                                 

(F. Ap. XVII, 16-34)

 

Minunile lui Pavel în Efes


După o vreme, Apostolul Pavel a ajuns în Efes. Şi Dumnezeu făcea minuni nemaivăzute prin mâinile lui. Încât, dacă se puneau peste cei bolnavi ştergare sau şorţuri purtate de Pavel, bolile dispăreau şi duhurile rele ieşeau din ei.

Şi erau acolo şapte fraţi iudei, care cutreierau lumea, scoţând demoni. Ei au încercat să cheme peste cei demonizaţi numele lui Iisus, zicând:

- Vă jur pe Iisus, pe Care-L binevesteşte Pavel!

- Pe Iisus Îl cunosc, le-a răspuns duhul cel rău; îl ştiu şi pe Pavel. Dar voi cine sunteţi? Atunci omul îndrăcit a sărit şi i-a bătut pe cei şapte fraţi. Ei au fugit de acolo, goi şi răniţi.

Auzind de întâmplare, cetăţenii Efesului s-au umplut de frică şi au slăvit pe Domnul Iisus Hristos. Şi mulţi dintre creştini veneau să se mărturisească, să spună faptele lor. Iar mulţi dintre cei ce făcuseră vrăjitorie îşi aduceau cărţile diavoleşti şi le ardeau în faţa tuturor.

(F. Ap. XIX, 11-20)

 

Argintarul Dimitrie


În vremea aceea, argintarul Dimitrie din Efes, care făcea temple de argint zeiţei Artemisa, cu mare câştig, s-a întărâtat împotriva lui Pavel. El şi-a adunat meşterii şi i-a convins că meseria lor e în primejdie, din cauza cuvintelor Apostolului. Căci Pavel zicea tuturor că nu sunt dumnezei cei făcuţi de mâini omeneşti. Şi multă lume nu se mai închina Artemisei.

Auzind acestea, meşterii şi ucenicii lor au strigat cu mânie: „Mare este Artemisa efesenilor!” Şi s-a făcut tulburare mare în cetate, între meşteri şi creştini.

Dar secretarul a potolit mulţimea, zicând că bărbaţii creştini nu au hulit pe zeiţa Artemisa, nici nu au furat ceva din templul ei. Iar dacă cineva are ceva împotriva creştinilor, să meargă la judecată cu ei, nu la răscoală şi la tulburare în cetate. La aceste cuvinte, mulţimea s-a potolit.

(F. Ap. XIX, 22-41)

 

Învierea lui Eutihie


Ajungând la Troa, Pavel a rămas o vreme acolo. Într-o Duminică, creştinii s-au adunat într-o casă, pentru frângerea pâinii. Pavel le-a vorbit despre mântuire celor strânşi acolo.

Cum a doua zi Apostolul voia să plece din cetate, cuvântarea lui s-a prelungit până la miezul nopţii. Ei erau adunaţi într-o cameră, la etaj. Un tânăr, pe nume Eutihie, stătea pe fereastră. În timpul cuvântului Apostolului, el a adormit adânc şi a căzut de la înălţime, murind pe loc.

Pavel s-a coborât, l-a luat în braţe pe tânăr şi a zis:

- Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el. Apoi Apostolul s-a suit în cameră, continuându-şi slujba şi cuvântul până în zori.

Iar pe tânăr creştinii l-au adus viu şi s-au liniştit.

(F. Ap. XX, 6-12)

 

 

Te opreşte şi-ţi aminteşte!


Iată câteva din faptele Sfântului Apostol Pavel şi al însoţitorilor săi. Acest Apostol a predicat foarte mult şi cu putere mai ales păgânilor, convingându-i că idolii, statuile, nu sunt dumnezei adevăraţi. Dumnezeu, Creatorul tuturor, nu poate fi făcut de mâini omeneşti.


În locurile pe unde a fost trimis el de Duhul Sfânt, cu înştiinţarea Apostolilor, Pavel a întâlnit mulţi vrăjitori, bolnavi, demonizaţi, ca şi mulţi potrivnici ai cuvântului lui Dumnezeu. De aceea el a avut de suferit bătăi, închisoare şi multe alte primejdii, pentru a vesti cuvântul lui Dumnezeu. În acelaşi timp, el a făcut multe minuni, ajutând pe cei neputincioşi.


Apostolul Pavel a vorbit oamenilor cu o înţelepciune înaltă, încât mulţi au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos, la predica lui. De aceea, s-au temut meşteşugarii care ridicau temple şi statui idoleşti, că vor rămâne fără muncă, din cauza lui Pavel.


Însă atunci când oamenii au vrut să i se închine ca unui zeu, Pavel s-a opus cu mânie, căci el nu dorea lauda sa, ci a lui Dumnezeu prin el. Fiindcă Duhul Sfânt îi dădea lui Pavel puterea să facă toate, chiar şi să învieze din morţi, cum s-a întâmplat cu tânărul Eutihie.

 

Pentru a citi mai departe, click aici.

Partager cet article

Commenter cet article