Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Noul Testament povestit pentru copii - Invierea lui Lazar

 

Noul Testament povestit pentru copii

Mantuitorul-icoana.jpg

prof. religie Mirela Şova  

Noul Testament povestit şi cu explicaţii

pentru copii - prof. Religie Mirela Şova

 

 

Pilda vameşului şi a fariseului


Către unii oameni, care se credeau drepţi şi dispreţuiau pe ceilalţi, Iisus a zis pilda aceasta:

...Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, se ruga în gândul său: „Doamne, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.”

Vameşul, stând departe, nu îndrăznea să-şi ridice ochii către cer, ci se bătea cu pumnii în piept, zicând: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.”

Vă zic că vameşul s-a întors mai îndreptat la casa lui, decât fariseul. Pentru că oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se micşorează pe sine se va înălţa.

(v. Luca XVIII, 9-14)

 

Iisus şi Zaheu vameşul


Trecând Iisus prin localitatea Ierihon din Iudeea, era însoţit de mulţi oameni. Printre ei se afla şi mai-marele vameşilor, pe nume Zaheu, un om foarte bogat. Acesta îşi dorea cu putere să-L vadă pe Iisus, dar nu putea de mulţime, fiind mic de statură. Alergând înaintea mulţimii, el s-a suit într-un sicomor (dud), ca să-L vadă pe Domnul, ştiind că va trece pe acel drum.

Ajungând în dreptul pomului, Iisus a privit în sus şi i-a zis lui Zaheu:

- Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.

Şi a coborât Zaheu, primindu-L în casa lui, cu multă bucurie. Dar ceilalţi oameni murmurau între ei, zicând că Iisus a intrat în casa unui păcătos.

Înăuntru fiind, Zaheu a zis Domnului:

- Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor. Şi dacă am luat de la cineva ceva, îi voi da înapoi de patru ori mai mult.

- Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, a răspuns Iisus, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.

(v. Luca XIX, 1-10)

 

Învierea lui Lazăr


Şi era bolnav un om pe nume Lazăr, din Betania, fratele Martei şi al Mariei. Iar Maria era cea care a uns cu mir pe Domnul şi i-a şters picioarele cu părul capului ei.

Surorile celui bolnav au trimis de veste la Iisus, zicând:

- Doamne, cel pe care îl iubeşti este bolnav.

- Această boală nu este spre moarte, le-a răspuns Iisus, ci ca să se arate slava lui Dumnezeu şi a Fiului Său.

 

Iar Iisus iubea pe Lazăr şi pe Marta, şi pe Maria. El a mai stat două zile în locul în care se afla şi abia apoi a pornit cu ucenicii spre casa lui Lazăr. Tot atunci, El le-a spus acestora:

- Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc.

- Doamne, dacă a adormit, înseamnă că se va face bine, au grăit ucenicii.

Dar Iisus voise să spună că Lazăr a murit; numai că ucenicii nu înţeleseseră. Abia atunci Iisus le-a spus lor pe faţă:

- Lazăr a murit. Să mergem la el.

- Să mergem şi noi şi să murim cu El, a spus Apostolul Toma, crezând că în Betania vor fi prinşi de iudeii care Îl urau pe Hristos, şi ucişi cu pietre.

 

Ajungând aproape de satul lui Lazăr, Iisus l-a găsit pe acesta pus de patru zile în mormânt. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii (aproximativ trei kilometri). Mulţi iudei veniseră din Ierusalim la Marta şi la Maria, să le mângâie pentru pierderea fratelui lor.

Marta a ieşit în întâmpinarea Domnului şi I-a zis:

- Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar şi acum ştiu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da.

- Fratele tău va învia, i-a confirmat Iisus.

- Ştiu că va învia la înviere, la sfârşitul lumii, a spus Marta.

- Eu sunt învierea şi viaţa, a grăit Iisus. Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Crezi tu aceasta?

- Da, Doamne, a zis Marta. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume.

 

Atunci ea s-a dus şi a chemat-o la Iisus pe Maria, sora ei. În grabă, Maria a venit la El, însoţită de iudeii ce sosiseră să-i aline suferinţa. Aceştia credeau că ea se duce la mormânt, ca să plângă acolo. Dar Maria s-a dus la locul unde era Iisus, a căzut la picioarele Lui şi I-a zis:

- Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.

Văzând-o Iisus pe Maria, sora lui Lazăr, plângând, de asemenea şi pe iudeii veniţi cu ea, tot plângând, a suspinat şi S-a tulburat. Şi le-a zis:

- Unde l-aţi pus pe Lazăr? Şi a lăcrimat Iisus, a suspinat şi a mers la mormânt. Iar mormântul era într-o peşteră, având o piatră aşezată la intrare.

- Ridicaţi piatra, a zis Iisus.

- Doamne, deja miroase, că e a patra zi, a răspuns Marta.

- Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea puterea şi mărirea lui Dumnezeu? a mustrat-o Domnul.

Deci iudeii au ridicat piatra. Iisus Şi-a înălţat privirea spre cer şi a grăit:

- Părinte, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Eu ştiam că Tu Mă asculţi întotdeauna, dar am vrut să creadă şi mulţimea din jur că Tu M-ai trimis în lume. Apoi a strigat:

- Lazăre, vino afară!

Şi a ieşit mortul, înviat, legat cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată, aşa cum fusese înmormântat. Iar iudeii l-au dezlegat. Şi mulţi dintre ei au crezut în El, pentru minunea aceasta.                                         

(v. Ioan XI, 1-45)

 

Sfatul arhiereilor


Unii dintre iudeii care asistaseră la învierea lui Lazăr s-au dus la farisei şi le-au povestit ce a făcut Iisus. Fariseii şi arhiereii s-au adunat cu toţii la sfat, convocând sinedriul (adunarea celor consideraţi înţelepţii poporului, în număr de 71), forul lor suprem de judecată. Şi ziceau aceia:

- Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El şi vor veni romanii, luându-ne ţara şi neamul.

Caiafa, care era arhiereu în anul acela, le-a spus:

- Este mai bine să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul.

Aceasta a fost o profeţie, căci Iisus urma să moară pentru toţi cei care aveau să ajungă fiii lui Dumnezeu.

În ziua aceea, arhiereii, cărturarii şi bătrânii poporului, în urma sfatului lor, s-au hotărât să-L ucidă. De aceea Iisus S-a ferit de ei, ştiind ce vor să-I facă. Iar aceia Îl căutau pe Iisus peste tot, poruncind ca să li se dea de veste unde este El, să-L prindă.                         

(v. Ioan XI, 46-57)

 

 

Te opreşte şi-ţi aminteşte!


Iisus a rostit în special către farisei o nouă pildă, a vameşului şi a fariseului, arătând ce fel de rugăciune este plăcută lui Dumnezeu. Nu cea a fariseului, plină de lăudăroşenie, de mândrie, ci aceea a vameşului, plină de umilinţă.

 

Pilda aceasta a mirat pe mulţi, pentru că fariseii erau consideraţi oameni drepţi înaintea lui Dumnezeu, iar vameşii – mari păcătoşi. Zeciuiala de care aminteşte fariseul din pildă era un impozit, pe care evreii îl plăteau preoţilor, reprezentând a zecea parte din toate veniturile obţinute.

 

Apoi am aflat de o nouă întâlnire a lui Iisus cu un vameş, şi anume cu Zaheu, mai-marele vameşilor din Ierihon. Vameşii adunau avere nedreaptă, luând impozite prea mari de la oameni. De aceea, erau ocoliţi de toţi. Tocmai Iisus, către Care mulţimile se îndreptau pline de nădejde, se apropie de vameşi.

 

Dar să observăm şi puternica dorinţă a lui Zaheu de a-L vedea pe Hristos: a alergat, s-a suit în pom special ca să-L vadă, uitând de orice ruşine (căci era un om foarte bogat). Pentru râvna lui, Iisus a intrat în casa acestuia. Zaheu şi-a recunoscut păcatul, hotărând să împartă averea cea nedreaptă, despăgubind pe oamenii înşelaţi de el. De aceea, Iisus i-a iertat păcatele.

 

Iată că ne apropiem de momentul Patimilor, al Morţii şi al Învierii Domnului. Ştim că Iisus a vestit deja de trei ori apropierea acestor evenimente. El va arăta tuturor: şi ucenicilor, şi iudeilor care voiau să-L ucidă, că este Stăpânul vieţii şi al morţii, Fiul lui Dumnezeu, Mesia, Mântuitorul aşteptat.

 

Îşi manifestase Domnul puterea în multe rânduri, dar prin învierea prietenului Său, Lazăr, fratele Martei şi al Mariei, s-a văzut în mod strălucit slava lui Dumnezeu. Căci Lazăr era mort, îngropat de patru zile, înfăşurat cu pânze lipite de corp – deci mort, fără să poată spune cineva că doar adormise, leşinase etc. Iisus ţinea atât de mult la prietenul Său, ca şi la surorile acestuia, încât a suspinat şi a lăcrimat, văzându-le plângând.

 

El l-a înviat pe Lazăr, ca un Dumnezeu ce era. Dar fariseii şi cărturarii s-au întărâtat şi mai mult, aflând de minune. Mai mult, Caiafa arhiereul (mai-marele preoţilor) a sfătuit pe membrii sinedriului ca Iisus să fie dat la moarte.

 

Pentru a lectura mai departe, click aici.

Partager cet article

Commenter cet article