Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Noul Testament povestit pentru copii - Intrarea Domnului in Ierusalim

 

Noul Testament povestit pentru copii

Mantuitorul-icoana.jpg

prof. religie Mirela Şova

Noul Testament povestit şi cu explicaţii

pentru copii - prof. Religie Mirela Şova

 

 

Intrarea Domnului în Ierusalim

 

A doua zi după învierea lui Lazăr, Iisus S-a îndreptat cu ucenicii Săi către Ierusalim. El a trimis înaintea Lui doi ucenici, zicându-le:

- Mergeţi în satul care urmează şi veţi găsi îndată o asină legată şi un mânz cu ea. Dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine. Dacă vă va zice cineva ceva, spuneţi că-I trebuie Domnului. Şi vi le va da.

Acestea s-au făcut ca să se împlinească profeţia: „Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz”. (Isaia 62, 11)

Ucenicii au făcut întocmai. Au adus asina şi mânzul, peste care şi-au pus veşmintele, iar Iisus a şezut peste ele. Şi aşa venea Domnul spre Ierusalim. Mulţimea Îl aştepta, întinzându-şi hainele pe drum, în calea Lui, şi tăind ramuri de copaci, pe care I le puneau înainte, strigând:

- Osana (slavă) Fiului lui David! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!

Şi era mulţime multă adunată, dintre care unii văzuseră minunea învierii lui Lazăr. Iar când a intrat El în Ierusalim, cetatea s-a cutremurat, zicând:

- Cine este Acesta?

Iar mulţimile răspundeau:

- Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii.

Unii farisei s-au tulburat atunci, zicându-I lui Iisus să-Şi facă ucenicii să tacă.

- Dacă aceştia vor tăcea, a răspuns El, pietrele vor striga.

Şi a plâns Domnul pentru cetatea Ierusalimului, profeţind că va fi distrusă:

- Te vor face una cu pământul şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră...

Iar fariseii erau înciudaţi, că lumea Îl urma pe El.

(v. Matei XXI, 1-11; Marcu XI, 1-10; Luca XIX, 28-44; Ioan XII, 9-19)

 

Alungarea vânzătorilor din Templu


Şi a intrat Iisus în templul din Ierusalim, de unde a alungat pe toţi cei care vindeau şi cumpărau; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei. Şi le-a zis:

- Casa Mea, casă de rugăciuni se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!

Iar acolo, la templu, Iisus a vindecat pe mai mulţi orbi şi şchiopi. El stătea la templu în fiecare zi şi învăţa, iar cei ce voiau să-L piardă nu Îi puteau face nimic, pentru că poporul Îl urma, ascultându-L.

(v. Matei XXI, 12-13; Luca XIX, 45-48)

 

Pilda celor doi fii


Către arhierei şi către bătrânii poporului, Iisus a rostit pilda aceasta:

„Un om avea doi fii. El s-a dus la cel dintâi şi i-a zis:

- Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea.

- Mă duc, Doamne, i-a răspuns acesta. Dar nu s-a dus.

Mergând la al doilea fiu, tatăl i-a zis aceleaşi cuvinte.

- Nu vreau, a răspuns acesta. Dar mai apoi, părându-i rău, s-a dus.”

- Care dintre aceşti doi fii a făcut voia Tatălui? a întrebat Iisus.

- Cel de-al doilea, au răspuns aceia.

- De aceea vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia cerurilor. Căci a venit Ioan la voi, să vă arate calea dreptăţii, şi n-aţi crezut în el. Dar vameşii şi desfrânatele au crezut.         

(v. Matei XXI, 28-32)

 

Pilda lucrătorilor răi


Şi le-a zis Iisus acelora altă pildă:

„Era un om oarecare, stăpân de casă, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc (obiect în care se zdrobesc strugurii), a clădit şi un turn şi a dat via lucrătorilor, iar el a plecat departe.

La vremea culesului, stăpânul a trimis pe slugile sale către lucrători, să-i ia roadele. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.

Stăpânul a trimis alte slugi, şi mai multe, dar ele au păţit la fel din partea lucrătorilor viei. La urmă, el a trimis la ei pe fiul său, zicând: Se vor ruşina de fiul meu. Lucrătorii viei, văzându-l pe fiu, au zis între ei:

- Acesta este moştenitorul. Veniţi să-l omorâm şi să-i luăm noi moştenirea. Şi l-au scos pe fiu afară din vie, ucigându-l.”

- Acum, dar, ce va face stăpânul viei cu acei lucrători? i-a întrebat Iisus pe ascultători.

- Pe aceştia răi îi va pedepsi, iar via o va da altor lucrători, care îi vor da roadele la vreme, au răspuns aceia.

- De aceea împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei, le-a răspuns Domnul.

Fariseii şi arhiereii au înţeles că pilda aceasta, ca şi cea dinainte, este despre ei, şi ar fi vrut să-L prindă pe Iisus, dar s-au temut de popor, care Îl socotea pe Iisus a fi Prooroc.                                                 

(v. Matei XXI, 33-46)

 

 

Te opreşte şi-ţi aminteşte!


Iată, iubite cititorule, cum S-a îndreptat Iisus spre locul Patimilor Sale: blând, călare pe mânzul asinei, ca un Împărat al păcii, care nu are nimic de ascuns, pentru că toate faptele şi cuvintele Lui erau pline de lumina adevărului celui veşnic.

 

Mulţimea, care Îi văzuse minunile şi care fusese impresionată în mod deosebit de învierea lui Lazăr, L-a întâmpinat pe Iisus cu strigări de laudă, cu ramuri de copac, cu bucurie şi cu cinste. Doar arhiereii şi fariseii fremătau de supărare, pentru că ei doreau ca mulţimea să nu Îl apere pe Hristos de planurile lor ucigaşe.

 

Intrând în Ierusalim, mai întâi Iisus a profeţit distrugerea cetăţii, ceea ce s-a şi întâmplat la câţiva ani după moartea Sa (anul 70 după Hristos), după care El S-a îndreptat spre templu. Acolo a gonit pe cei care stricau acea casă de rugăciune, prin negustoriile lor. La templu se vindeau boi, oi, miei, turturele, porumbei, pentru că acestea se aduceau ca jertfă, la templu. Aici mai erau schimbătorii de bani, căci în templu nu se primea moneda romană. Hristos mai alungase o dată aceşti vânzători, cu biciul.

 

Mântuitorul a continuat să înveţe în templu, fără ca arhiereii şi cărturarii să poată face nimic, din cauza poporului. El s-a adresat în mod special celor care urmau să-L omoare, prin pilda celor doi fii şi a lucrătorilor celor răi ai viei.

 

În cazul primei pilde, cei doi fii îi reprezintă pe de o parte pe fariseii care se credeau drepţi, dar nu împlineau cuvântul lui Dumnezeu; iar pe de altă parte, pe păcătoşii (vameşii, desfrânatele) care s-au căit pentru refuzul dat lui Dumnezeu, prin păcatele lor. Aceştia din urmă vor intra în împărăţia cerurilor, fiindcă şi-au schimbat viaţa, lăsându-se de păcat.

 

În pilda lucrătorilor răi ai viei, stăpânul viei este Dumnezeu Tatăl. Lucrătorii viei sunt fruntaşii evreilor, via fiind Israelul, ţara poporului evreu. Slugile bătute şi omorâte sunt proorocii, care au fost chinuiţi de evrei, pentru că le spuneau adevărul. Iar fiul cel ucis la urmă e Însuşi Mântuitorul, de Care lucrătorii cei răi nu s-au ruşinat. De aceea via s-a luat de la acei lucrători, căci evreii au ajuns risipiţi pe tot pământul, şi s-a dat celorlaltor popoare, care au devenit noii lucrători.

 

Pentru aceste pilde rostite de Mântuitorul, fariseii şi arhiereii au dorit şi mai mult să Îl prindă, recunoscând că El vorbea în ele despre ei.

 

Pentru a citi mai departe, click aici.

Partager cet article

Commenter cet article