Overblog
Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
Blog Mirela Șova

Noul Testament povestit pentru copii - Cina cea de Taina

 

Noul Testament povestit pentru copii

Mantuitorul-icoana.jpg

  prof. religie Mirela Şova

Noul Testament povestit şi cu explicaţii

pentru copii - prof. Religie Mirela Şova

 

 

Ultima vestire a Patimilor


Apoi Hristos a zis ucenicilor:

- Peste două zile va fi Paştile şi Fiul Omului va fi dat spre răstignire.                                       

(v. Matei XXVI, 1-2)

 

Banul văduvei


Pe când se afla Iisus în templu, cu puţin înainte de Patimile Sale, atrăgea atenţia oamenilor să nu fie ca fariseii, care se roagă mult, de ochii lumii, iar în ascuns fură chiar şi de la văduve. Prin rugăciunea lor prefăcută ei cheamă şi mai mult mânia lui Dumnezeu.

Fiind Iisus lângă cutia darurilor din templu, privea la mulţimea care arunca bani în cutie. Mulţi dintre cei bogaţi aruncau mult. Venind şi o văduvă săracă, a aruncat doi bani, de mică valoare. Atunci Iisus a spus ucenicilor:

- Adevărat grăiesc vouă: această văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toţi ceilalţi. Pentru că ei au dat din ce le prisosea, pe când ea a dat tot ce avea, toată avuţia sa.

(v. Marcu XII, 38-44; Luca XXI, 1-4)

 

Iuda Îl vinde pe Iisus


Apropiindu-se sărbătoarea Paştilor evreieşti, arhiereii şi cărturarii căutau un prilej să-L omoare pe Iisus, temându-se de popor.

Şi a intrat diavolul în Iuda Iscarioteanul, care era dintre cei doisprezece Apostoli. Acesta s-a dus şi a vorbit cu arhiereii şi cu căpeteniile oştii, cum să-L dea prins pe Mântuitorul. Iar aceia s-au bucurat şi i-au dat bani pentru fapta lui. Iuda a acceptat învoiala şi pândea momentul ca să-L dea lor, fără ştirea mulţimii.

Iar preţul vinderii lui Iisus a fost de treizeci de arginţi.

(v. Matei XXVI, 14-15; Luca XXII, 1-7)

 

Cina cea de Taină. Spălarea picioarelor ucenicilor


Înainte de sărbătoarea Paştilor, ucenicii L-au întrebat pe Iisus:

- Unde voieşti să-Ţi pregătim, să mănânci Paştile?

- Mergeţi în cetate, la cutare, şi spuneţi-i că Învăţătorul vrea să facă Paştile cu ucenicii Săi în casa lui, le-a răspuns Iisus.

Ucenicii L-au ascultat şi au făcut aşa. Iar când s-a făcut seară, El a stat la masă cu cei doisprezece Apostoli. Atunci Iisus a spălat picioarele ucenicilor şi le-a şters cu un ştergar. Când a venit rândul lui Petru, acesta nu a vrut să-L lase să-i spele picioarele. Dar Iisus i-a spus:

- Ceea ce fac Eu, tu nu ştii acum, dar vei înţelege după aceasta. Şi i le-a spălat şi lui Petru. Apoi Hristos S-a aşezat la masă şi le-a zis ucenicilor:

- Dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori ca să spălaţi picioarele unii altora.

Apoi, pe când mâncau ei, Iisus le-a zis:

- Adevărat grăiesc vouă, că unul dintre voi Mă va vinde.

Apostolii s-au întristat şi L-au întrebat fiecare:

- Nu cumva eu sunt, Doamne?

- Cel ce a întins mâna cu Mine în blid (farfurie), acela Mă va vinde. Vai acelui om prin care Fiul Omului este vândut! Bine era de omul acela dacă nu se năştea.

- Nu cumva sunt eu, Învăţătorule? a întrebat şi Iuda.

- Tu ai zis, a răspuns Hristos. Ceea ce faci, fă mai curând. Iar Iuda a plecat în grabă de la Cină.

Şi pe când mâncau ei, Iisus a luat pâine şi a binecuvântat-o, frângând şi dând ucenicilor:

- Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu.

Apoi a luat paharul şi a mulţumit, dându-le lor şi zicând:

- Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.

(v. Matei XXVI, 17-29; Luca XXII, 8-23; Ioan XIII, 1-30)

 

Porunca dată la Cina cea de Taină


Şi le-a grăit Iisus ucenicilor la Cină, zicând:

- Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Astfel vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.

(v. Ioan XIII, 34-35)

 

 

Te opreşte şi-ţi aminteşte!


Vedem că se apropie din ce în ce mai mult momentul Răstignirii Domnului, căci El Însuşi a vestit aceasta ucenicilor Săi. Se mai apropia atunci un eveniment: Paştile evreilor. Aceasta era cea mai mare sărbătoare a poporului evreu, când se celebra scoaterea lor din robia Egiptului, sub conducerea lui Moise. De Paşti, evreii mâncau un miel fript, pregătit cu ierburi amare şi azimă (pâine nedospită).

 

Hristos a arătat că nu e importantă numai cantitatea unei milostenii, ci şi inima cu care e dată, sacrificiul făcut de cineva. Astfel, femeia văduvă şi săracă, deşi a dat puţin la templu, a primit o mai mare comoară în ceruri decât cei bogaţi, care dădeau din prea plinul averii lor. Văduva dăduse tot ce avea.

 

Fariseii, cărturarii, arhiereii nu găseau niciun prilej să-L prindă pe Iisus, El fiind mereu înconjurat de mulţime. Dar Iuda Iscarioteanul, îndemnat de diavolul iubirii de arginţi, s-a oferit să ajute pe ucigaşi, adică să le indice momentul potrivit pentru prinderea lui Iisus, încât să nu ştie mulţimea. El a primit în schimb treizeci de arginţi, care însemnau preţul de răscumpărare al unui sclav, în vremea aceea.

 

Joi, înainte de Vinerea Patimilor, Hristos a venit la Cină, la ultima Lui masă luată împreună cu Apostolii. Acolo El a arătat că ştie de vânzarea lui Iuda, a spălat picioarele ucenicilor, ca să îi înveţe să se smerească şi să se slujească unul pe celălalt, şi a transformat pâinea şi vinul binecuvântate, în Trupul şi Sângele Său, săvârşind pentru prima dată Taina Sfintei Împărtăşanii.

 

Apoi a poruncit Apostolilor să săvârşească şi ei această Taină, spre pomenirea Sa – fapt care se întâmplă până astăzi, la fiecare Sfântă Liturghie a Bisericii.

 

Tot atunci, Mântuitorul a dat „poruncă nouă”, porunca iubirii dintre oameni, după modelul iubirii lui Hristos faţă de semenii Săi. Această iubire este dovada că suntem creştini, adică ai lui Hristos.

 

Pentru a citi mai departe, click aici.

Partager cet article

Commenter cet article